De zeci de ani, cercetătorii se confruntă cu un mister tulburător: unde se ascund miliardele de tone de plastic dispărute din oceanele noastre? Răspunsul tocmai a fost găsit — și este terifiant. Oamenii de știință olandezi au descoperit că Atlanticul de Nord este plin de 27 de milioane de tone de particule de plastic atât de mici încât scapă oricărei metode obișnuite de măsurare. Aceste „nanoplastice” invizibile au ajuns deja în creierul nostru și urcă neobservate pe lanțul trofic, până în farfuriile noastre.
Imaginează-ți un anchetator care, ajuns la locul unei crime, descoperă că jumătate din dovezi au dispărut. Exact aceasta a fost situația oceanografilor timp de decenii. Știm că omenirea a produs cantități astronomice de plastic, vedem resturi plutind la suprafață și microplastice peste tot în mediu. Și totuși, când au încercat să facă bilanțul complet, o mare parte din această poluare era… de negăsit.
„Paradoxul plasticului lipsă” a fost rezolvat datorită muncii inovatoare a cercetătorilor de la Institutul Regal Olandez pentru Cercetări Marine. Soluția se ascundea în infinitul mic: nanoplasticele — particule mai mici de un micrometru, capabile să treacă prin orice filtru de detecție actual.
Sophie ten Hietbrink, doctorandă la Universitatea din Utrecht, a condus o expediție științifică peste Atlanticul de Nord. A navigat din Azore până la coasta europeană, colectând probe din doisprezece puncte strategice. Scopul: identificarea acestor particule fantomă. Rezultatele au fost șocante — extrapolate la întreaga întindere a Atlanticului de Nord, calculele au indicat 27 de milioane de tone de nanoplastice în suspensie.
Descoperirea arată că nanoplasticele reprezintă, de fapt, fracțiunea dominantă a poluării marine. Ce vedem cu ochiul liber este doar vârful aisbergului. Originea acestor particule este multiplă: ajung în mare prin râuri, cad din atmosferă odată cu precipitațiile sau se formează prin degradarea resturilor deja prezente în ocean, mărunțite de valuri și radiația solară.
Odată intrate în apă, încep o ascensiune insidioasă prin lanțul trofic: contaminează bacterii și microorganisme, apoi pești, mamifere marine și, în final, omul. Geochimistul Helge Niemann, coautor al studiului, avertizează: „Știm deja că nanoplasticele pot pătrunde adânc în organism. Au fost găsite chiar și în țesutul cerebral.” Impactul acestui tip de contaminare asupra sănătății rămâne aproape necercetat — dar primele semne sunt alarmante.
Publicată în Nature, cercetarea ridică întrebări grave despre viitorul ecosistemelor și al sănătății umane. Mesajul experților este limpede: spre deosebire de macrodeșeurile pe care le putem colecta, nanoplasticele nu pot fi eliminate din mediu. Ele au devenit o parte integrantă a biosferei.
Concluzia este radicală, dar inevitabilă: singura opțiune este să stopăm imediat orice poluare suplimentară cu plastic. Fiecare gram aruncat în natură se va alătura, mai devreme sau mai târziu, acestei armate invizibile de contaminanți care otrăvesc în tăcere planeta.
Poll: Care este sursa principală a nanoplasticei descoperită în Atlanticul de Nord, conform studiului recent publicat în Nature?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply