Descoperirea surprinzătoare a ciupercilor psihedelice: Două căi diferite pentru același efect magic

Ciupercile psihedelice, folosite de milenii în ceremonii tradiționale și pentru recreere, continuă să fascineze și să surprindă comunitatea științifică. O descoperire recentă arată că aceste ciuperci au dezvoltat abilitatea de a produce psilocibina, substanța lor activă, prin două metode diferite. Acest fapt nu doar că îmbogățește înțelegerea noastră asupra rolului lor în natură, dar deschide și noi perspective în utilizarea lor medicinală.

Psilocibina, substanța produsă de aceste ciuperci, este transformată în corpul uman în psilocină, forma sa activă, atunci când este ingerată. Popularitatea psilocibinei a crescut în anii ’60, însă clasificarea ei ca drog de Clasa I în SUA în 1970 și ca drog de Clasa A în Marea Britanie în 1971 a oprit pentru decenii cercetările asupra utilizărilor sale medicale.

Însă, studii clinice recente au demonstrat că psilocibina poate reduce severitatea depresiei, gândurile suicidare și anxietatea cronică. Având în vedere potențialul său terapeutic, interesul pentru producerea sustenabilă a psilocibinei a crescut considerabil.

Studiul condus de Dirk Hoffmeister, cercetător în microbiologie farmaceutică la Universitatea Friedrich Schiller din Jena, a dezvăluit că ciupercile pot produce psilocibina folosind două tipuri diferite de enzime. Aceasta a permis cercetătorilor să descopere o nouă metodă de sinteză a psilocibinei în laborator.

Bazat pe cercetările lui Hoffmeister, enzimele provenite de la două tipuri de ciuperci neînrudite par să fi evoluat independent una de cealaltă, folosind căi diferite pentru a crea aceeași substanță. Acest fenomen este cunoscut sub numele de evoluție convergentă, un proces prin care organisme neînrudite dezvoltă modalități distincte de a produce același caracter.

Un exemplu similar este cel al cafeinei, unde diferite plante, precum cafeaua, ceaiul, cacaoa și guarana, au evoluat independent capacitatea de a produce acest stimulent. Aceasta este prima dată când evoluția convergentă este observată la două organisme din regnul fungic.

Interesant este că cele două tipuri de ciuperci studiate, Inocybe corydalina, cunoscută și sub numele de pălăria fibroasă verde, și ciupercile Psilocybe, cunoscute popular ca ciuperci magice, ocupă nișe ecologice diferite. Primul tip crește în asociere cu rădăcinile diferitelor arbori, în timp ce ciupercile Psilocybe se hrănesc descompunând materie organică moartă, cum ar fi lemnul putred, iarba, rădăcinile sau bălegarul.

Observația că ciupercile din nișe diferite produc aceeași substanță psihedelică ridică întrebări despre rolul ecologic al acestei molecule. Una dintre explicațiile posibile ar putea fi că psilocibina servește la descurajarea prădătorilor, precum insectele, care ar putea fi tentate să consume corpurile fructifere ale ciupercilor, asemănător cu rolul cafeinei, care acționează și ea ca un pesticid natural.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România