Analiza Genetică Dezvăluie Genele Implicate în Diabetul de Tip 2, Ignorate de Analizele de Sânge

O echipă internațională condusă de cercetători de la Universitatea din Massachusetts Amherst și Helmholtz München a identificat sute de factori genetici implicați în diabetul de tip 2, prezenți în anumite țesuturi, nu în sânge. Acest fapt subliniază că mecanismele bolii sunt extrem de specifice fiecărui țesut și adesea comune între diferite populații. Studiul, publicat în revista Nature Metabolism, a analizat datele genetice a peste 2,5 milioane de persoane din întreaga lume și a găsit dovezi cauzale care implică 676 de gene în șapte țesuturi relevante pentru diabet, multe dintre acestea nefiind detectabile doar prin probele de sânge.

„Știm de ceva timp că contextul țesutului este important de luat în considerare pentru a înțelege mecanismele care stau la baza dezvoltării diabetului de tip 2,” a afirmat co-autorul principal, Cassandra Spracklen, PhD, profesor asociat de epidemiologie la UMass Amherst. „Dar acest studiu demonstrează cât de crucial este acest context.”

Diabetul de tip 2 se dezvoltă din disfuncția mai multor organe, inclusiv țesutul adipos, ficatul, mușchiul scheletic și celulele producătoare de insulină din pancreas. Sângele este cel mai accesibil țesut pentru studiile moleculare, însă cercetarea a arătat că sângele singur captează doar o fracțiune din genele implicate în boală. Din cele șapte țesuturi examinate, doar 18% dintre genele cu un efect cauzal într-un țesut primar de diabet au fost detectate într-o probă de sânge, în timp ce 85% dintre genele detectate în țesuturile relevante pentru diabet au lipsit din probele de sânge.

Pentru cercetarea lor, oamenii de știință au utilizat date de asociere genomică la nivel mondial generate de Inițiativa Globală de Genomică a Diabetului de Tip 2, un consorțiu de cercetare care a adunat una dintre cele mai mari baze de date genetice multietnice pentru diabet, incluzând date de la peste 700.000 de persoane de non-ancestrie europeană. Folosind aceste date, echipa a testat cum variațiile genetice influențează expresia genelor și nivelurile proteinelor, și dacă aceste schimbări prezise genetic afectează cauzal riscul de diabet.

Când echipa a examinat doar testele de sânge pentru diabet, au identificat efecte cauzale ale 335 de gene și 46 de proteine asupra riscului de diabet de tip 2. Când analiza a fost extinsă la expresia genelor specifice țesutului, aceasta a identificat legături cauzale între expresia a 676 de gene și riscul de diabet. Unele gene au arătat efecte consistente peste grupurile ancestrale, în timp ce altele au ieșit la iveală doar când datele de la populațiile istoric subreprezentate au fost incluse.

Cercetătorii au subliniat că investigația lor a fost necesară atât pentru a descoperi presupușii factori ascunși ai diabetului, cât și pentru a extinde cercetarea la alte populații. Studiile de asociere genomică la scară largă și analizele cauzale s-au bazat în mare parte pe probe de sânge provenite de la persoane de descendență europeană, chiar dacă reglarea genelor variază în funcție de țesut și prevalența diabetului și manifestările acestuia diferă între populații. „Relațiile cauzale anterioare investigate în sânge s-ar putea să nu reprezinte mecanismele biologice direct legate de boală.”

Sursa: Inside Precision Medicine