Un studiu recent ne oferă o imagine surprinzătoare despre condițiile climatice de pe Marte acum miliarde de ani. Descoperirile sugerează că planeta roșie era caldă și umedă, în contradicție cu teoria alternativă care propunea un climat rece și ghețos. Aceste rezultate ar putea avea implicații semnificative pentru posibilitatea existenței vieții pe Marte în acea perioadă.
Subiectul habitabilității lui Marte a captivat comunitatea științifică de-a lungul decadelor. Marte, la fel ca Terra, are aproximativ 4.5 miliarde de ani și istoria sa geologică este împărțită în diverse epoci.
Studiul recent se concentrează pe epoca Noachiană a lui Marte, care a durat de la aproximativ 4.1 până la 3.7 miliarde de ani în urmă. Aceasta coincide cu perioada cunoscută sub numele de Bombardamentul Intens Târziu (LHB), marcată de impacturi meteorițice cataclismice, ale căror dovezi se regăsesc pe multe corpuri cerești din sistemul solar.
Pe Marte, urmele acestei perioade includ două bazine de impact enorme, Hellas și Argyre, fiecare având dimensiuni impresionante și capacitatea de a conține întreaga cantitate de apă din Marea Mediterană.
Deși această perioadă pare puțin probabilă pentru susținerea formelor de viață fragile, există dovezi că Marte era cel mai probabil habitabilă în acea epocă. Formațiunile terestre modelate de apă sunt abundente și includ văi de râuri uscate, paturi de lacuri, linii de coastă antice și deltele râurilor.
Condițiile climatice dominante din epoca Noachiană sunt încă subiect de dezbateri aprinse. Există două scenarii alternative: unul în care acea perioadă era rece și ghețoasă, cu topirea ocazională a unor mari volume de apă înghețată datorită impacturilor meteoritice și erupțiilor vulcanice, și altul în care era caldă, umedă și în mare parte lipsită de gheață.
Toate stelele, inclusiv Soarele, devin mai luminoase odată cu vârsta. În sistemul solar timpuriu, în timpul epocii Noachiene, Soarele era cu aproximativ 30% mai slab decât astăzi, astfel încât mai puțină căldură ajungea pe Marte. Pentru a susține un climat cald și umed în acea perioadă, atmosfera marțiană ar fi trebuit să fie mult mai densă decât este astăzi și bogată în gaze cu efect de seră, cum ar fi CO2.
Cu toate acestea, la o presiune atmosferică suficient de mare, CO2-ul tinde să se condenseze și să formeze nori, reducând efectul de seră. Având în vedere aceste probleme, scenariul rece și ghețos pare mai plauzibil.
Unul dintre principalele obiective științifice ale roverului Mars 2020 Perseverance, care a aterizat spectaculos în februarie 2021, este de a căuta dovezi care să susțină unul dintre aceste scenarii. Și s-ar putea ca noul studiu, folosind date de la Perseverance, să fi făcut exact acest lucru.
Perseverance a aterizat în craterul Jezero de pe Marte, selectat ca loc de aterizare tocmai pentru că în trecut găzduia un lac. Imaginile craterului văzute din orbită arată mai multe depuneri în formă de evantai, emanând din canalele săpate în pereții craterului de apele curgătoare. În aceste canale se găsesc depozite abundente de minerale argiloase.
Analiza recentă a acestor minerale sugerează că Marte a fost odată un loc mult mai prielnic vieții decât am crezut anterior, oferind noi perspective asupra trecutului misterios al planetei roșii.
Marte, epoca Noachiană, climat marțian, habitabilitate Marte, Perseverance, roverul Mars 2020, Bombardamentul Intens Târziu, bazine de impact pe Marte, istorie geologică Marte, condiții de viață pe Marte, atmosfera marțiană, efect de seră, CO2 pe Marte, teorii climatice, studii planetare, explorare spațială, sistem solar, istorie planetară, minerale argiloase, craterul Jezero.
Sursa: Ars Technica
Poll: Ce scenariu climatic în epoca Noachiană a lui Marte considerați mai plauzibil?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply