În lumea viețuitoarelor marine, castraveții de mare dețin unele dintre cele mai fascinante abilități de regenerare. Recent, cercetătorii au descoperit un fenomen uimitor legat de specia Psolus fabricii, un castravete de mare ce trăiește în apele reci ale Atlanticului și Arcticii. Se pare că anumite părți ale corpului său, odată separate, nu doar că supraviețuiesc, dar continuă să trăiască independent.
De obicei, organele sau alte țesuturi complexe se degradează rapid după separarea de corpul principal. Totuși, în cadrul unui studiu condus de Sara Jobson de la Universitatea Memorial din Newfoundland, s-a observat că anexele tăiate ale acestui castravete de mare nu numai că rămân vii, dar se și reorganizează. Aceasta este o descoperire remarcabilă, având în vedere că, în mod normal, supraviețuirea țesuturilor separate necesită medii sterile și bogate în nutrienți.
Psolus fabricii utilizează picioarele tubulare pentru a se prinde de stânci și își extinde tentaculele în apă pentru a se hrăni cu particule aflate în suspensie. Datorită mediului său ostil, aceste anexe sunt adesea supuse rănilor și pierderilor, ceea ce a dus la dezvoltarea unei capacități incredibile de regenerare. Interesant este că, deși castraveții de mare pot regenera aceste părți, fragmentele separate nu cresc în noi indivizi, dar, surprinzător, nici nu mor.
Descoperirea a fost întâmplătoare, când un colaborator al laboratorului a observat că țesutul amputat al acestui organism nu doar că supraviețuiește, dar pare să se și vindece fără intervenții speciale. Acest lucru a stimulat curiozitatea echipei, care a decis să transforme observația într-un experiment pe termen lung.
Cercetătorii au prelevat picioare tubulare și tentacule de la P. fabricii și le-au plasat în apă de mare naturală, nesterilizată. Au observat că, la doar două zile după separare, țesuturile începeau să elimine părțile deteriorate. Mai mult, celulele imunitare ale castravetelui de mare, numite coelomocite, se mobilizau spre zona afectată pentru a facilita regenerarea.
Până în ziua a șasea, țesutul sănătos se replia spre interior, sigilând complet locul rănii, iar organul separat era practic restaurat și funcțional. Această capacitate de a reorganiza arhitectura țesutului pentru a se adapta la condițiile noi demonstrează un nivel impresionant de autonomie biologică.
Această descoperire nu doar că adaugă o nouă înțelegere a rezilienței vieții marine, dar deschide și posibilități interesante pentru biologia regenerativă. Poate, într-o zi, vom putea aplica aceste principii pentru a îmbunătăți tehnicile de vindecare și regenerare la om. Cât de departe ne poate duce această cale a descoperirilor, rămâne de văzut.
Sursa: Ars Technica
Poll: Ce părere aveți despre capacitatea de regenerare a castraveților de mare Psolus fabricii?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply