Când simțul mirosului dispare

Acum aproximativ 14 ani, Chrissi Kelly și-a pierdut simțul mirosului în urma unei vizite în Republica Cehă, unde a contractat un virus. După luni de zile în care nu și-a recuperat capacitatea de a mirosi, Chrissi a consultat mai mulți medici, de la medicul de familie până la specialiști în ORL, în căutarea unui răspuns. Diagnosticul primit a fost anosmia, pierderea mirosului, o condiție despre care i s-a spus că va trebui să învețe să trăiască cu ea. „După aproximativ șase luni de pierdere completă a mirosului, mă simțeam de parcă aș fi urcat pe pereți și nu mă mai recunoșteam,” mărturisește ea.

Cercetările estimează că până la 22% din populație trăiește cu deficiențe ale mirosului, cum ar fi hyposmia (pierderea parțială a mirosului) sau anosmia (pierderea completă a mirosului). Alții suferă de tulburări olfactive precum phantosmia, unde persoana percepe mirosuri fantomă, sau parosmia, când mirosuri obișnuit plăcute, precum cafeaua sau șamponul, devin extrem de neplăcute.

Pandemia de COVID-19 a schimbat perspectiva asupra acestui simț esențial, aducând un interes crescut din partea cercetătorilor. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, de la debutul pandemiei în decembrie 2019, au fost raportate 780 de milioane de cazuri de COVID-19, pierderea mirosului fiind un simptom bine cunoscut. Într-un sondaj din 2023, 60% dintre persoanele infectate cu COVID-19 au raportat pierderea mirosului, majoritatea temporar, dar unele pe termen lung.

Virusul a stimulat aprecierea și cercetarea acestui simț critic. Pe măsură ce știința avansează în înțelegerea modului în care funcționează simțul mirosului, se acumulează dovezi că acesta este strâns legat nu doar de calitatea vieții, ci și de sănătatea creierului.

În secolul al XIX-lea, cercetătorul francez Paul Broca susținea că oamenii au schimbat un simț olfactiv acut pentru un intelect superior, numind olfacția „simțul bestial”. Ideile sale au condus la decenii de neglijare științifică. Cercetările moderne l-au contrazis. Mirosul îmbogățește viața și direcționează comportamentul nostru. Ajută la legătura dintre părinți și copii, ne avertizează despre pericolele din mediu și ancorează memoria emoțională. „De fapt, oamenii sunt destul de buni la mirosit,” afirmă psihologul suedez Jonas Olofsson, autorul cărții “The Forgotten Sense: The New Science of Smell and the Extraordinary Power of the Nose”.

Mirosim detectând moleculele din aer care se leagă de receptori specializați din cavitatea nazală. Milioane de neuroni olfactivi din partea superioară a nasului detectează aceste odorante, apoi trimit impulsuri electrice prin bulbi olfactivi, creând o hartă senzorială în creier. Spre deosebire de vedere sau auz, mirosul transmite direct semnale creierului, legându-ne în mod unic de lumea înconjurătoare și de propria noastră sănătate interioară.

Sursa: Ars Technica

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România