Un nou studiu arată că țesutul timic implantat în splină a îmbunătățit răspunsurile imunitare împotriva virusurilor și tumorilor și a inversat involuția timică legată de vârstă la șoareci.
Timusul este un organ mic, dar crucial, unde celulele T se maturează și devin coloana vertebrală a sistemului nostru imunitar adaptativ. Acolo, ele își dobândesc capacitatea de a recunoaște amenințări diverse, împreună cu mecanisme care le opresc să atace propriile celule ale corpului (auto-toleranță).
Din păcate, odată cu înaintarea în vârstă, timusul suferă involuție, adică pierderea progresivă și dezorganizarea țesutului funcțional. Chimioterapia, radiațiile, infecțiile și alte stresuri pot, de asemenea, să îl deterioreze. Unii copii se nasc fără timus funcțional, iar unii pacienți au timusul îndepărtat.
Abordările existente încearcă să stimuleze țesutul timic rămas sau să reconstruiască organul folosind terapii celulare și țesuturi modificate genetic. Cu toate acestea, sarcina devine extrem de dificilă atunci când organul lipsește sau este grav deteriorat.
Transplantul oferă o altă cale: țesutul timic de la donator poate deveni un nou loc de dezvoltare a celulelor T în altă parte a corpului. Țesutul timic cultivat și implantat în mușchiul coapsei este deja folosit pentru a restabili imunitatea la copiii cu deficiență timică congenitală, dar recuperarea este lentă și adesea incompletă.
Într-un nou studiu publicat în Advanced Science, un grup de cercetători chinezi propune o abordare inovatoare: creșterea țesutului timic în splină. Acest organ are o aprovizionare bogată cu sânge și găzduiește multe celule imunitare. Alte celule splenice secretă semnale de creștere utile și matrice extracelulară. Organul poate chiar să susțină producția de celule sanguine în anumite condiții și este deosebit de tolerat imun, ceea ce îl face destinația perfectă pentru transplanturi alogene (străine).
Cercetătorii au început cu țesut timic neonatal de la șoareci C57BL/6J. Receptorii au fost șoareci tineri BALB/c nude, care nu au o dezvoltare timică normală și au o deficiență profundă de celule T.
Transplantul de timus a provocat reacții adverse severe din partea organismului gazdă (boala grefă-contra-gazdă). Țesuturile timice conțin multe celule T în dezvoltare, așa că autorii au trebuit mai întâi să elimine aceste potențiale atacatoare, păstrând totuși țesutul în sine.
După ce au stabilit protocolul de transplant, cercetătorii au implantat fragmente de timus cultivate fie în splină, fie în mușchiul cvadriceps. Fragmentele de timus au crescut mai rapid și s-au organizat mai devreme în splină. În două săptămâni, grefele splenice conțineau deja regiuni corticale și medulare distincte – cele două compartimente majore ale timusului care susțin diferite etape ale dezvoltării celulelor T. Grefele musculare erau mai mici, mai puțin organizate și parțial necrotice.
Ambele tipuri de grefe au crescut, dar grefele splenice au atins aproximativ jumătate din greutatea normală a timusului, mult mai mult decât grefele musculare. Acestea din urmă au dezvoltat în cele din urmă o organizare corticală și medulară recunoscută, dar au rămas mai mici.
Spleenul a exprimat mai multe factori de dezvoltare timică și a conținut mai multe celule precursoare relevante decât mușchiul.
Sursa: Lifespan.io
Leave a Reply