0
(0)

În inima galaxiei Andromeda, la peste două milioane de ani-lumină de noi, astronomii au asistat la un spectacol cosmic rar: o stea gigantică, de aproximativ șapte ori mai masivă decât Soarele, a înghițit încet partenerul său mult mai mic. Acest proces, numit de specialiști „evoluție cu înveliș comun”, a fost bănuit de decenii, dar abia acum a fost observat în acțiune, pas cu pas, de la început până la explozia finală.

Totul a început cu o lumină care creștea încet, semnalată de telescoape specializate în infraroșu. Echipa condusă de Viraj Karambelkar, astrofizician la Universitatea Columbia, a urmărit timp de aproape un deceniu această stea ce părea să devină tot mai strălucitoare. În spatele acestei „aprinderi” lente se ascundea o poveste spectaculoasă: o stea uriașă își înghițea companionul, proces care durează doar câțiva ani sau decenii – o clipă, dacă ne gândim că viața stelelor se măsoară în milioane de ani.

Dar de ce se apropie atât de mult unele stele? În multe sisteme binare, stelele orbitează atât de aproape încât nu ar fi avut loc să se formeze una lângă alta. Explicația principală este această evoluție cu înveliș comun: când o stea îmbătrânește și se transformă într-un gigant, straturile sale exterioare pot ajunge să înglobeze partenerul. Cele două stele ajung să împartă un „înveliș” vast de gaz, iar steaua mai mică, pe măsură ce se rotește prin acest nor, pierde energie și se apropie tot mai mult de gigant.

Echipa lui Karambelkar a descoperit sistemul suspect în timp ce analiza stele din Andromeda care își schimbau strălucirea, folosind telescoape moderne precum WINTER și date din misiunea NEOWISE a NASA. În mod normal, când o stea își înghite companionul, schimbările de luminozitate sunt subtile și se văd cel mai bine în infraroșu. În cazul sistemului AT 2025abao, steaua uriașă s-a luminat lent timp de șapte ani, semn clar că se întâmpla ceva neobișnuit.

În primăvara anului 2025, cercetătorii au publicat primele indicii că asista la un fenomen de „înghițire stelară” în desfășurare, dar nu puteau exclude complet și alte explicații. Prin urmare, au continuat să monitorizeze atent sistemul, analizând imagini din arhive astronomice care mergeau până în 1989. Timp de aproape 30 de ani, steaua a fost relativ stabilă, însă după 2018 a început să se lumineze tot mai mult, semn că procesul de înghițire era în plină desfășurare.

Companionul mic nu a putut fi văzut direct, fiind de 18.000 de ori mai puțin luminos decât steaua uriașă. Totuși, astronomii au reușit să-i estimeze masa, analizând praful cosmic eliberat înainte de coliziune – cam 0,7 mase solare, adică de zece ori mai ușor decât gigantul.

Finalul a fost dramatic: după ani de „înghițire”, sistemul a erupt într-o explozie spectaculoasă, eliberând cantități uriașe de energie și materie în spațiu. Observarea acestui proces în timp real nu doar că validează teorii vechi de zeci de ani, dar ne oferă și o nouă perspectivă asupra modului în care se formează unele dintre cele mai strânse cupluri stelare din Univers.

Astfel de descoperiri arată cât de mult mai avem de aflat despre viața stelelor și ne invită să privim cerul cu și mai multă curiozitate – cine știe ce alte povești cosmice se scriu chiar acum, sub ochii noștri?

Sursa: Ars Technica

Formular 230 Asociatia Science&Technology

Cât de util a fost acest articol pentru tine?

Dă click pe o steluță să votezi!

Medie 0 / 5. Câte voturi s-au strâns din 1 ianuarie 2024: 0

Nu sunt voturi până acum! Fii primul care își spune părerea.

Întrucât ai considerat acest articol folositor ...

Urmărește-ne pe Social Media!

Ne pare rău că acest articol nu a fost util pentru tine!

Ajută-ne să ne îmbunătățim!

Ne poți spune cum ne putem îmbunătăți?

O stea uriașă din galaxia Andromeda și-a înghițit partenerul sub privirile astronomilor

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Rating