Curenții oceanici puternici de sub ghețarul Pine Island, aflat în partea de vest a Antarcticii, erodează gheața accelerând topirea întregului ghețar, potrivit unui studiu apărut în revista Nature Geoscience. În 15 ani, topirea calotei glaciare a crescut cu 50%, fapt ce nu poate fi explicat de creșterea ușoară a temperaturii în perioada respectivă.
În clipa de față, ghețarul alunecă spre mare cu o viteză de patru kilometri pe an, în timp ce gheața din care este alcătuit se topește într-un ritm de 80 km cubi pe an, adică dublu față de cel înregistrat la începutul anilor `90. „În cavitatea formată sub calota glaciară intră tot mai multă apă la o temperatură relativ ridicată, apă care este mai caldă tocmai acolo unde stratul de gheață este mai subțire”, a explicat Stan Jacobs, oceanograf la Lamont-Doherty Earth Observatory din cadrul Columbia University.
În 2009, o echipă internațională de cercetători, din care a făcut parte și Jacobs, a pornit într-o misiune în Marea Amundsen, la bordul spărgătorului de gheață Nathaniel B. Palmer, în vederea studierii calotelor glaciare din regiune, afectate de un proces rapid de subțiere. Un obiectiv al oamenilor de știință a fost acela de a studia variațiile oceanice din apropierea ghețarului Pine Island, analizate și anterior, în cadrul unei misiuni din 1994. Astfel specialiștii au descoperit că, pe parcursul a 15 ani, topirea de sub calota glaciară a crescut cu 50%. Și deși în perioada respectivă temperaturile oceanice din regiune au crescut ușor, cu circa 0,2 grade centigrade, nu este vorba despre o valoare care să poată justifica o asemenea accelerare.
Geologia locală oferă însă o explicație. La bordul aceleiași nave, un grup de cercetători condus de Adrian Jenkins, cercetător de la British Antarctic Survey și coautor al studiului recent apărut în revista Nature Geoscience, a utilizat un submarin robotizat pentru a explora zona de sub calota glaciară; descoperind acolo o dorsală subterană, oamenii de știință au avansat ipoteza că aceasta ar fi blocat gheața precum un zid gigantic. Ulterior însă, atunci când gheața în retragere s-a desprins de coloana dorsală, într-un moment neprecizat, de dinaintea anilor `70, apele calde au reușit să pătrundă în părțile cele mai profunde ale ghețarului. Și astfel, cavitatea internă s-a mărit în mod progresiv în decursul timpului, inundată de tot mai multă apă, care a accelerat topirea și subțierea stratului de gheață.
Sursa: Le Scienze
