Specialistul în cibernetică Holger Hermann, de la Universitatea Saarland, din Germania, a construit un sistem de frânare wireless (fără fir/cablu) pentru biciclete, care funcționează în 99,999999999997% din cazuri. Această valoare se traduce, în medie, prin trei eșecuri la un trilion ( o mie de miliarde) de acționări ale frânei.
Frâna cu pricina nu arată ca tipica manetă de pe ghidonul aproape oricărei biciclete și, pentru că este wireless, îi lipsește, firește, și cablul de frânare obișnuit care se strecoară pe lângă cadru înspre roata din față, sau spre cea din spate a unei biciclete.
Pentru a putea frâna cu sistemul wireless, utilizatorul nu are de făcut decât să strângă în palmă manșonul de cauciuc de pe ghidon, care este ticsit cu senzori de presiune. Cu cât strânsoarea este mai puternică, cu atât crește presiunea aplicată pe discul jantei. Emițătorul de semnal are aproximativ dimensiunea unui pachet de țigări și este fixat pe ghidon. Receptorul stă la capătul de jos al furcii bicicletei și transformă semnalele radio wireless ale strânsorii în presiune mecanică asupra roții.
Pentru o frână wireless de bicicletă lucrurile par destul de simple. Însă, scopul măreț este acela de a crea o bază de testare pentru tehnologiile wireless care nu au voie să dea greș în absolut nicio împrejurare, așa cum sunt cele imaginate pentru sistemele feroviare sau pentru avioanele comerciale ale viitorului.
Pornind de la o simplă frână de mână, echipa de la Saarland speră să construiască tehnologiile complexe necesare asigurării siguranței sistemelor wireless. La urma urmei, o eroare de frânare la o bicicletă este ceva periculos. Dar o problemă similară în cazul unui tren ar putea fi catastrofală. Iar trei erori la un trilion reprezintă un început promițător în sensul prevenirii unor nenorociri.
Sursa
