Este deja de notorietate materialul artificial intitulat „aerogel”, sau „fum înghețat” – o structură din nanotuburi de carbon – a cărui densitate de 4 mg/cm3 îl face să fie cel mai ușor material solid din lume. Fumul înghețat pare să fi fost detronat, însă, de un nou material metalic având o denistate de numai 0,9 mg/cm3 și fiind de 100 de ori mai ușor decât spuma de polistiren.
Deși noul material este în proporție de 99,99% spațiu gol, el prezintă o rezistență și o capacitate de a absorbi energia impresionante, ceea ce îl face util, în perspectivă, pentru o largă gamă de aplicații. Procentul de 0,01% din material care nu este aer constă dintr-un micro-grilaj de tuburi goale din nichel-fosfor cu o grosime a peretelui de 100 de nanometri – adică de 1.000 de ori mai subțire decât un fir de păr. Aceste tuburi sunt special poziționate pentru a se îmbina încât să formeze celule tridimensionale repetitive de forma unor asteriscuri.
Noul material este un fel de oglindire a unor structuri mult mai mari, ca de exemplu Turnul Eiffel, care este incredibil de ușor și eficient din punct de vedere al gestionării greutății grație arhitecturii sale de tip grilaj ierarhic. Ca o ilustrare a eficienței design-ului, dacă cele 7.300 de tone de metal folosite în construirea emblematicului turn parizian ar fi topite ar umple numai șase centimetri din baza de 125 m2 a structurii.
Materialul tip micro-grilaj ultruașor demonstrază că același concept poate exploata beneficii similare și la o scară mult mai mică. Grosimea pereților tuburilor goale poate fi măsurată în nanometri, diametrul fiecărui tub în microni, lungimea fiecărui tub în milimetri și întregul micro-grilaj în centimetri; iar într-o zi, chiar în metri, pretind cercetătorii.
Alături de densitatea extrem de scăzută, savanții pretind că arhitecutra de micro-grilaj a noului material îi oferă o extraordinară abilitate de a absorbi energia, putându-și reveni complet dintr-o compresie cu o tasare de peste 50%. Acest lucru se datorează faptului că grosimea extrem de redusă a pereților comparativ cu rata diametrelor materialului face fiecare tub în parte flexibil. Proprietățile impresionante ale materialului l-ar putea include în electrozi de baterii, în suporți de catalizatori și în amortizarea acustică, a vibrațiilor, sau a șocurilor.
Materialul este opera comună a unor cercetători provenind de la Universitatea din California în Irvine, de la Institutul Tehnologic din California (Caltech) și de la compania californiană HRL Laboratories. Clientul este DARPA, divizia de tehnologii avansate a Pentagonului.
