Această întrebare reprezintă unul dintre marile mistere ale biologiei. Într-un studiu publicat în revista Science, cercetătorii de la Institutul de Studii Biologice Salk susţin că au descoperit mecanismul din spatele îmbătrânirii celulare.
Savanţii au descoperit că anumite proteine, numite proteine cu durată de viaţă extrem de lungă (ELLP – Extremely long-lived proteins), de pe suprafaţa nucleului neuronal au, după cum le spune și numele, o durată de viaţă foarte lungă.
În timp ce majoritatea proteinelor trăiesc maxim două zile, cercetătorii Institutului Salk au identificat, în premieră, în creierul şoarecilor de laborator, proteine ELLP de aceeaşi vârstă cu întregul organism. Rezultatul indică faptul că aceste proteine nu sunt înlocuite niciodată şi au aceeaşi durată de viaţă cu cea a organismului.
Proteinele ELLP joacă rolul de canale de transport către suprafaţa nucleului neuronal, controlând accesul substanţelor către şi dinspre acesta. Durata lor lungă de viaţă pare să le avantajeze, însă ele în timp sunt supuse uzurii şi nu sunt înlocuite niciodată, indiferent dacă sunt sau nu afectate.
Eventualele afecţiuni ale acestor proteine le slăbesc capacitatea de transport şi de apărare a nucleului neuronal de toxine, care astfel pot ataca ADN-ul celulelor şi implicit activitatea genelor, ducând la îmbătrânirea celulară.
Descoperirile ar putea ajuta la înţelegerea originilor moleculare ale îmbătrânirii şi ale unor boli neurodegenerative, precum Alzheimer sau Parkinson.
