Potrivit dicționarului englez-român disponibil la adresa www.hallo.ro, termenul „bias” este echivalat în limba noastră cu noțiuni precum: „confuzie”, „eroare sistematică”, „înclinare”, „părtinire”, „polarizare”, „predilecție”, „preconcepție”,„ tendință”.
Deși în România conceptul nu este foarte des menționat, „bias”-ul se manifestă la nivel de individ în tot mai multe culturi și națiuni și reprezintă, poate, una dintre cele mai mari probleme psiho-sociologico-intelectuale ale secolului XXI.
Așa cum o spune și titlul materialului, ca o definiție plastică și la obiect a noțiunii „bias”, putem spune că ea reprezintă „tendința omului modern de a fi prost – în raționamente și decizii – pe baza unor preconcepții, autosuficiențe și modelări culturale care îl împing la comoditate intelectuală și, prin urmare, la căutarea raspunsului simplist pentru orice chestiune”; să mai spună cineva că engleza este o limbă săracă (sic!).
Iată, spre exemplu, o problemă de aritmetică foarte simplă: un pix si o mină costă împreună 11 lei. Pixul costă cu 10 lei mai mult decât mina. Cât costă mina? Potrivit unor experimente (detaliate mai jos), în fața unui astfel de exercițiu mental, majoritatea covârșitoare a oamenilor răspunde rapid și încrezător, insistând că mina costă un leu. Dar, pe cât de evident în aparență, pe atât de fals este acest răspuns (răspunsul corect este 50 de bani pentru mină și 10,5 lei pentru pix).
De peste 50 de ani, laureatul Nobel Daniel Kahneman, profesor de psihologie la Universitatea Princeton, testează oamenii supunându-le judecății probleme precum cea de mai sus și analizânându-le răspunsurile. Experimentele lui dezarmant de simple au schimbat profund modul în care privim gândirea umană astăzi, demonstrând că nu suntem nici pe departe atât de raționali pe cât am vrea să credem.
Atunci când oamenii se confruntă cu o situație incertă, ei nu evaluează cu grijă informația și nici nu caută statistici relevante. În schimb, deciziile lor depind de o lungă listă de scurtături și șabloane mentale, care îi conduc adesea înspre decizii prostești. Aceste scurtături nu reprezintă căi mai rapide de rezolvare, ci sunt căi de a sări total peste rezolvare. Întrebați de mină și de pix, uităm de lecțiile de aritmetică și, intrând pe pilot automat, optăm pentru răspunsul care implică cel mai scăzut nivel de efort mental, potrivit lui Kahneman.
Interesant este că, potrivit unui studiu recent, publicat în Journal of Personality and Social Psychology, sub coordonarea lui Richard West de la Universitatea James Madison și a lui Keith Stanovich de la Universitatea din Toronto, în multe cazuri, oamenii mai inteligenți sunt și cei mai vulnerabili la aceste erori de gândire. Desigur, trebuie menționat că cercetătorii au folosit pe post de criteriu de identificare a subiecților inteligenți notele de admitere ale acestora în diferitele universități din SUA.
Celor 482 de studenți chestionați li s-a adresat o serie de probleme de tip „bias”, iar un alt exemplu, după cel de mai devreme, ar fi următorul: Pe un lac se află o aglomerare de nuferi. Zilnic, suprafața ocupată de acești nuferi se dublează. Dacă sunt necesare 48 de zile pentru ca nuferii să acopere în întregime lacul, de cât timp este nevoie pentru a acoperi numai jumătate din el?
Ar fi interesant să încercăm să răspundem singuri înainte de a citi răspunsul, în continuare. În general, primul nostru răspuns este de cele mai multe ori cel care o ia pe scurtătură: împărțim numărul maxim de zile la jumătate, ceea ce ne duce la 24 de zile; rezultat, în mod evident, greșit, cel corect fiind 47 de zile. Motivul este limpede. Dar nu înseamnă că suntem proști dacă greșim, ci numai că suntem inteligenți dar proști, întrucât peste 50% dintre studenții de la Harvard, Princeton și MIT chestionați ( cele mai prestigioase universități americane) au dat răspunsuri greșite la cele două probleme expuse aici, de unde reiese că nici măcar educația nu este o portiță de salvare.
Din constatările lui Kahneman, nici chiar cei conștineți de propriile preconcepții și derapaje ale rațiunii nu sunt complet invulnerabili la erori de acest fel. Mai mult, el crede că cea mai periculoasă predilecție a noastră este aceea că presupunem în mod natural că toți ceilalți, mai puțin noi, sunt susceptibili de erori de gândire. Acest „meta-bias” își are rădăcinile în abilitatea noastră de a detecta sistematic deciziile greșite ale altora, fiind incapabili să remarcăm aceleași greșeli în cazul nostru. Este, probabil, mai ales o tendință a oamenilor inteligenți.
Pe la noi, pentru că exemplele din vecinătate sunt întotdeauna cele mai relevante, „bias”-ul se manifestă mai ales sub forma tendiței românilor de a… vâna vrăjitoare, de a crede în superstiții, de a prefera să pună în seama magiei și a religiei o multitudine de aspecte mai puțin convenționale care nu au, aparent, explicații raționale, științifice foarte accesibile. Altfel spus, prin „bias” oamenii privesc realitatea așa cum doresc sau cum le este mai ușor, adică subiectiv și nu obiectiv, pe baza nu a intuiției în loc de rațiune, ci a minimului efort în loc de rațiune. Deci, atenție la gândurile voastre!
Foto
