Primul model animal al evoluției umane recente arată ca o singură mutație a produs mai multe trăsături comune specifice popoarelor din Asia de Est, de la parul mai gros la glandele sudoripare mai dense, a raportat o echipă internațională de cercetători.
Studiul, care a fost publicat în numărul din 14 februarie al revistei Cell, a avut în vedere răspâdirea unei anumite mutații în Asia și America de Nord. Mutația a fost identificată în cadrul unei genei EDAR care controlează un anumit receptor, numit ectodysplasin, care este cunoscut că joacă un rol important în creșterea părului, dezvoltarea glandelor sudoripare și alte aspecte legate piele. În timp ce populațiile din Africa și Europa posedă versiunea ancestrală a acestei gene, populația din Asia de Est au o versiune mutantă a acestei gene, EDARV370A, pe care cercetările anterioare o legau de părul mai gros și de alterarea formei dinților la oameni.
Gena EDAR este bine conservată în istoria evoluției vertebratelor, aceași genă jucând roluri identice atât la pești, șoareci sau oameni. Deoarece efectele produse de mutația acestei gene se manifestă la nivelul pielii, ele pot să fie studiate direct. Din aceste motive, cercetătorii au dorit să vadă ce efect are gena mutantă, EDARV370A, asupra șoarecilor. Ei au realizat în laborator șoareci mutanți, prin tehnici de inginerie genetică. Astfel au putut vedea că mutația duce în cazul lor la îngroșarea firelor de păr, creșterea numărului de glande sudoripare și glande mamare mai dense și mai ramnificate. Rezultatele obținute au făcut ca echipa de cercetători să aprofundeze studiul prin examinarea trăsăturilor specifice în cazul unor voluntari din China. Astfel ei au putut constata că populația Han, care are versiunea mutantă a acestei gene, are glandele sudoripare cu 15% mai dense decât lotul martor, care avea versiunea ancestrală a acestei gene.
În același timp s-a încercat să se afle când a apărut această mutație. Prin folosirea unor modele computerizate specializate s-a putut stabili că această mutație a apărut în China, în urmă cu 13.175 până la 39.575 ani. Mutația a precedat migrația din Asia către America de Nord. Nativii americani posedă această mutație.
Deoarece EDARV370A modifică simultan mai multe trăsături, este greu de stabilit avantajul evolutiv produs de această mutație. În timp ce un număr crescut de glande sudoripare ajută la o mai bună adaptare la climatul specific din Asia de Est, nu este bine înțeles avantajul adaptativ legat de grosimea părului și creșterea densității glandelor mamare. Daniel Lieberman, profesor de biologie evoluționară umană la Universitatea Harvard conchidea foarte plastic că: ”Noi am identificat mutația, despre care știm unde, când și cum s-a produs. Încă mai căutăm să aflăm și de ce a apărut.”
Vă invităm să urmăriți și acest videoclip documentar, realizat de către Broad Institute al MIT, în care este prezentat studiul publicat în revista Cell.
Surse:Harvard Medical School, Modeling Recent Human Evolution in Mice by Expression of a Selected EDAR Variant (Cell, 14 februarie 2013)
