Boala Alzheimer este una dintre cele mai mari probleme de sănătate publică astăzi. Afectează milioane de oameni din întreaga lume și rămâne incurabil până în prezent. Deși au fost efectuate multe cercetări pentru a înțelege mecanismele care stau la baza acestei afecțiuni neurodegenerative, originea ei exactă rămâne neclară. Un studiu recent realizat de o echipă internațională de cercetători aruncă o lumină nouă asupra bolii. Oamenii de știință au evidențiat o disfuncție în relația dintre activitatea neuronilor și alimentarea cu sânge a creierului. Acest dezechilibru ar putea fi una dintre cauzele majore ale dezvoltării bolii Alzheimer, ceea ce deschide noi perspective pentru tratament și diagnostic.
Creierul este un organ extrem de consumator de energie. Deși reprezintă doar 2% din greutatea totala a corpului uman, singura consuma aproape 20% din energia disponibila. Pentru a funcționa corect, acesta trebuie să fie furnizat cu oxigen și substanțe nutritive de către sânge, proces orchestrat de ceea ce se numește unitatea neurovasculară. Acest sistem complex asigură adecvarea dintre alimentarea cu sânge și activitatea neuronală. În cazul bolii Alzheimer, acest mecanism pare a fi perturbat. Cercetătorii sugerează că neuronii nu mai primesc suficient oxigen, ceea ce i-ar putea face să degenereze treptat. Această ipoteză revoluționează înțelegerea actuală a bolii, care până acum a fost atribuită în principal acumulării de plăci de proteină beta-amiloid în creier.
Pentru a testa această ipoteză, oamenii de știință au analizat ritmurile fiziologice a 39 de participanți, dintre care 19 aveau Alzheimer. Scopul a fost acela de a observa în detaliu interacțiunile dintre activitatea creierului și fluxul sanguin pentru a detecta eventuale anomalii. Rezultatele au fost prezentate într-un articol publicat în Brain Communications.
Experimentul s-a bazat pe mai multe metode de măsurare sofisticate:
Senzori electrici și optici plasați pe scalp pentru a înregistra activitatea neuronală și oxigenarea creierului.
O electrocardiogramă (ECG) pentru a monitoriza ritmul cardiac.
O centură toracică concepută pentru a analiza tiparele de respirație.
Rezultatele au relevat o inconsecvență izbitoare între fluxul sanguin și activitatea creierului la pacienții cu Alzheimer. Această lipsă de sincronizare sugerează că unitatea neurovasculară nu își mai îndeplinește corect rolul, ceea ce ar putea fi un factor cheie în progresia bolii. Un alt rezultat neașteptat a atras, de asemenea, atenția cercetătorilor: pacienții cu Alzheimer au avut o frecvență respiratorie semnificativ mai mare decât grupul de control. În medie, acești pacienți au respirat de șaptesprezece ori pe minut, comparativ cu treisprezece respirații pe minut pentru oamenii sănătoși. Această diferență ar putea indica stresul metabolic care agravează și mai mult lipsa de oxigen din creier.
Această descoperire ar putea schimba profund modul în care boala Alzheimer este diagnosticată și tratată. Până în prezent, metodele de diagnostic s-au bazat în principal pe teste cognitive și pe examene imagistice medicale efectuate adesea într-un stadiu avansat al bolii. Cu aceste noi rezultate, ar putea deveni posibilă identificarea bolii Alzheimer mult mai devreme, pur și simplu prin măsurarea coerenței dintre activitatea neuronală și fluxul sanguin. Această abordare are mai multe avantaje. Pe de o parte, este non-invaziv, deoarece senzorii utilizați nu necesită prelevare de sânge sau biopsie. De asemenea, este simplu și rapid (sunt suficiente câteva minute pentru a face măsurătorile necesare). În sfârșit, este ieftin. În comparație cu testele imagistice ale creierului, ar putea fi, prin urmare, mai accesibil pentru un număr mai mare de pacienți.
Dincolo de diagnostic, aceste rezultate deschid și calea către noi căi terapeutice. Dacă boala Alzheimer se datorează parțial aprovizionării deficitare cu oxigen a creierului, atunci ar putea fi posibil să se dezvolte tratamente pentru a îmbunătăți fluxul sanguin cerebral și a restabili echilibrul neurovascular.
Acest studiu marchează un pas important în înțelegerea bolii Alzheimer. Prin identificarea unui nou factor-cheie în dezvoltarea sa, ne permite să ne imaginăm soluții mai devreme și mai eficiente pentru a diagnostica și poate într-o zi a preveni boala.
Cercetătorii vor acum să-și continue munca pentru a-și rafina rezultatele și a explora aplicațiile clinice ale descoperirii lor. Ar putea fi chiar creat un start-up care să dezvolte această tehnologie și să o facă accesibilă medicilor și pacienților.
Deși sunt încă necesare cercetări suplimentare, aceste rezultate oferă o nouă speranță. Lupta împotriva Alzheimer este încă lungă, dar fiecare progres științific îi aduce pe cercetători puțin mai aproape de un tratament eficient.
