De zeci de ani, o dezbatere a avut loc în comunitatea științifică: pot fosilele dinozaurilor să păstreze urme ale moleculelor lor organice originale sau orice detecție a materialului biologic se datorează în mod necesar contaminării externe? Un nou studiu tocmai a rezolvat problema. Cercetătorii de la Universitatea din California, Los Angeles și Universitatea din Liverpool au identificat colagen într-o fosilă de dinozaur care are mai mult de 66 de milioane de ani. Rezultatele au fost prezentate într-un articol publicat în Analytical Chemistry. Această descoperire pune astfel sub semnul întrebării înțelegerea noastră a procesului de fosilizare și deschide noi perspective în studiul speciilor dispărute.
Studiul s-a concentrat pe un os de șold de la un Edmontosaurus, un dinozaur erbivor cu cioc de rață care a trăit în perioada Cretacicului târziu, cu aproximativ 68 până la 66 de milioane de ani în urmă. Acest tip de dinozaur a fost unul dintre ultimii care au pășit pe Pământ înainte de extincția în masă care a marcat sfârșitul erei dinozaurilor. Fosila studiată, care cântărește douăzeci și două de kilograme, a fost descoperită în Formația Hell Creek, o regiune situată în Statele Unite și renumită pentru bogăția și calitatea excepțională a fosilelor sale. Hell Creek este o comoară pentru paleontologi, care conține multe resturi de la sfârșitul perioadei Cretacice, oferind o privire unică asupra ecosistemului care a precedat marea extincție. Acest specimen a prezentat o stare de conservare remarcabilă, ceea ce i-a determinat pe cercetători să-l supună unor analize avansate. Scopul lor a fost atunci să verifice dacă pot fi detectate urme de biomolecule originale, un subiect încă foarte dezbătut în comunitatea științifică.
Pentru a face acest lucru, au folosit o metodă de ultimă oră: spectrometria de masă, o tehnică care permite identificarea precisă a componentelor moleculare ale unei probe. Prin această abordare, ei au reușit să detecteze un aminoacid specific, hidroxiprolina, o moleculă cheie din colagen, o proteină esențială care formează structura oaselor și a țesuturilor conjunctive. Cu toate acestea, prezența hidroxiprolinei în osul fosil este un indicator puternic al conservării colagenului original, ceea ce pune sub semnul întrebării ideea că astfel de biomolecule nu pot supraviețui timp de zeci de milioane de ani.
Începând cu anii 1990, ideea că proteinele originale ar putea persista în fosile vechi de zeci de milioane de ani a stârnit dezbateri aprinse în comunitatea științifică. Proteinele, spre deosebire de ADN, ar trebui de fapt să se degradeze mult mai repede, în cel mult câteva sute de mii de ani. Astfel, fiecare descoperire care semnalează prezența biomoleculelor în fosilele antice a fost întâmpinată cu scepticism, mulți cercetători favorizând ipoteza contaminării moderne mai degrabă decât conservarea adevărată pe termen lung. Rezultatele acestui nou studiu provoacă acest consens. Demonstrând că colagenul detectat în osul Edmontosaurus este într-adevăr de origine și nu de la poluarea externă, cercetătorii oferă o dovadă tangibilă că biomoleculele pot supraviețui pe o scară de timp mult mai lungă decât se estimase anterior.
Identificarea biomoleculelor fosilizate ar putea transforma profund înțelegerea noastră despre dinozauri și evoluția lor. Până acum, majoritatea cunoștințelor noastre despre aceste creaturi s-au bazat pe analiza oaselor și a urmelor fosilizate ale acestora. Acum, studiul proteinelor și potențial al altor biomolecule precum lipidele sau zaharurile ne-ar putea oferi noi informații despre biologia lor, metabolismul lor și chiar legăturile lor evolutive cu speciile actuale.
Una dintre cele mai interesante implicații ale acestei descoperiri este posibilitatea de a găsi fragmente de proteine în alte fosile bine conservate. Prin reexaminarea specimenelor studiate anterior, este posibil să se identifice noi specii, să confirme sau să infirme teoriile despre relațiile dintre diferiți dinozauri și chiar să obțină indicii despre culoarea sau textura pielii lor.
