Astronomii au descoperit o exoplanetă neobișnuită de dimensiunea Pământului despre care cred că are o emisferă de lavă topită, cu cealaltă emisferă blocată în întuneric perpetuu. Co-autorii și liderii studiului Benjamin Capistrant (Universitatea din Florida) și Melinda Soares-Furtado (Universitatea din Wisconsin-Madison) au prezentat detaliile ieri la o reuniune a Societății Americane de Astronomie din New Orleans. O lucrare asociată tocmai a fost publicată în The Astronomical Journal. O altă lucrare publicată astăzi în jurnalul Astronomy and Astrophysics de către un alt grup a descris descoperirea unei exoplanete rare, mici și reci, cu un însoțitor exterior masiv de 100 de ori masa lui Jupiter.
După cum s-a raportat anterior, datorită găzduirii masive de exoplanete descoperite de misiunea Kepler, acum avem o idee bună despre ce tipuri de planete sunt acolo, unde orbitează și cât de comune sunt diferitele tipuri. Kepler ne poate spune cât de mare este o planetă, dar nu știe din ce este făcută planeta. Și planetele din „zona locuibilă” din jurul stelelor ar putea fi în concordanță cu orice, de la un iad aprins la o rocă înghețată.
Satelitul TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) a fost lansat cu intenția de a ne ajuta să vedem cum sunt de fapt exoplanetele. TESS este conceput pentru a identifica planetele care orbitează în jurul stelelor strălucitoare relativ aproape de Pământ, condiții care ar trebui să permită observațiilor ulterioare să descopere compozițiile lor și, eventual, pe cele ale atmosferei lor.
Atât Kepler, cât și TESS identifică planetele folosind ceea ce se numește metoda de tranzit. Acest lucru funcționează pentru sistemele în care planetele orbitează într-un plan care le poartă între steaua gazdă și Pământ. Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, planeta blochează o mică parte din lumina stelară pe care o vedem de pe Pământ (sau de pe orbitele din apropiere). Dacă aceste scăderi de lumină au loc cu regularitate, ele sunt diagnostice pentru ceva care orbitează stele.
Asta ne spune ceva despre planetă. Frecvența scăderilor în lumina stelei ne spune cât de mult durează o orbită, ceea ce ne spune cât de departe este planeta de steaua gazdă. Aceasta, combinată cu luminozitatea stelei gazdă, ne spune cât de multă lumină primește planeta, care îi va influența temperatura. (Intervalul de distanțe la care temperaturile sunt în concordanță cu apa lichidă se numește zonă locuibilă.) Și putem folosi asta, împreună cu câtă lumină este blocată, pentru a ne da seama cât de mare este planeta.
Dar pentru a înțelege cu adevărat alte planete și potențialul lor de a susține viața, trebuie să înțelegem din ce sunt făcute și cum arată atmosfera lor. Deși TESS nu răspunde la aceste întrebări, este conceput pentru a găsi planete cu alte instrumente care le-ar putea răspunde.
Sursa informației: arstechnica.com
