Poți să fi extrem de inteligent, poți să fi și geniu și totuși să cazi în brațele seducătoare ale pseudoștiinței. Cele mai dramatice exemple, cred eu, ne sunt oferite de către laureații premiilor Nobel. Conform Dicţionarului scepticului (The Skeptic’s Dictionary), boala Nobel este: ”o suferință a unor laureați ai Premiului Nobel, care îi determină să îmbrățișeze idei ciudate sau nefondate științific, de obicei mai târziu în viață”.
Iată câteva exemple.
Linus Pauling
Linus Pauling a primit de două ori Premiul Nobel (Premiul Nobel pentru chimie în 1954, pentru studiile sale asupra legăturilor chimice și Premiul Nobel pentru pace în 1962, pentru campaniile sale împotriva testelor nucleare). Geniul său este incontestabil și totuși el susținea cu înfocare administrarea de doze masive de vitamina C, care, cică, ar putea fi eficace împotriva multor boli, de la reumatism, până la cancer. Tot el mai susținea că aceeași vitamină C, consumată în doze mari, poate ameliora performanțele intelectuale ale studenților și că ar putea fi folosită pentru tratarea schizofreniei.
În 1976 și 1978 Pauling a publicat două studii, în care susținea că speranța de viață a unor pacienți bolnavi de cancer aflați în stadiul terminal creștea semnificativ prin folosirea unor cantități mari de vitamina C. O reevaluare a celor două studii, făcută în 1982, a semnalat faptul că grupul de control (cel care a primit placebo) și cel care a primit vitamina C nu erau deloc comparabile. Cei care au fost selectați pentru a primi vitamina C erau mult mai puțin bolnavi la intrarea în studiu, decât cei din grupul de control. De fapt, în cele două lucrări ale lui Pauling, nu este definit cu precizie ce se înțelege prin ”stadiu terminal”. Mai târziu, la Clinica Mayo s-au efectuat alte teste clinice în care s-au administrat doze mari de vitamina C (10.000 mg). Testele au demonstrat că vitamina C nu este mai eficace decât o substanță placebo în tratarea cancerului. Pauling nu a acceptat rezultatele obținute la Clinica Mayo și i-a acuzat pe cercetători de ”fraudă și interpretare răuvoitoare a rezultatelor”. În 1985 Clinica Mayo a realizat o a doua serie de teste clinica, ajungând la aceeași concluzie negativă privind efectul benefic al vitaminei C în tratarea cancerului. Până la sfârșitul vieții (Pauling a murit în 1994), în ciuda faptului că nici un studiu clinic independent nu i-au confirmat ipoteza, el și păstrat neclintită atitudinea față de dozele mari de vitamină C.
James Watson
James Watson a luat Premiul Nobel pentru medicină și fiziologie, împreună cu Francis Crick, în 1962, ca răsplată pentru descoperirea structurii ADN-ului. El ar mai putea primi și un premiu pentru rasism. Într-un interviu din 2007, publicat în revista Sunday Times, el declara că ”văd sumbru viitorul Africii” după care a continuat spunând că ”toate politicile noastre sociale se bazează pe faptul că inteligența lor este aceeași cu a noastră – în timp ce toate testele arată că acest lucru nu este chiar adevărat”. Tot în acest interviu el a mai declarat că „există mulți oameni de culoare care sunt foarte talentați” și că a sperat că toți oamenii sunt egali, dar că „oamenii care au de-a face cu angajați de culoare își dau seama că acest lucru nu este adevărat”.
Un lucru ciudata s-a întâmplat în același an. James Watson a fost printre primii oameni căruia i s-au secvențiat ADN-ul. Rezultatele obținute au arătat că el are de 16 ori mai multe gene care au origine africană, decât europeanul mediu. Asta ar fi posibil numai dacă unul dintre stră-străbunicii săi era african.
Brian Josephson
Brian Josephson a primit Premiul Nobel pentru fizică în 1973 ca răsplată pentru efectul care îi poartă numele. Către sfârșitul anilor 1960 el era adeptul lui Maharishi Mahesh Yogi, fondatorul mișcării transcendentale, care susținea, printre altele, că poți zbura fără numai cu puterea minții. (Mișcarea transcendentală a înflorit și printre intelectualii de la noi, dar asta este o poveste pentru mai târziu.) La începutul anilor 1970 Josephson a lansat Proiectul unificării minte-materie, la Universitatea Cambridge, care avea drept obiectiv explorarea relațiilor dintre mecanica cuantică și conștiință. Tot el, într-o broșură publicată cu ocazia aniversării a 100 de ani de premii Nobel, Josephson afirma că face toate eforturile pentru a păstra Regatul Unit în linia întâi a ”cercetărilor în domeniul telepatiei”. În plus, Josephson susținea cu tărie ”memoria apei”, presupusul mecanism care ar sta la baza homeopatiei, și existența fuziunii reci.
Nikolaase Tinkerberg
Nikolaase Tinkerberg, a fost un etolog olandez, care a luat Premiul Nobel pentru medicină și fiziologie, împreună cu Konrad Lorenz în 1973. Premiul răsplătea cercetările sale în domeniul comportamentului animalelor. În discursul său din timpul ceremoniei care a avut loc cu ocazia înmânării Premiului Tinkerberg a pomenit despre teoria sa legată de cauza autismului la copii, deși el nu studiase riguros acest subiect. Teoria sa se baza pe teoria etologică ce tocmai luase Premiul Nobel. În 1985 Tinkerberg, împreună cu soția sa, publică o carte despre autism în care recomanda ”terapia prin îmbrățișare” ca tratament pentru autism. Tehnica sa se baza pe ideea conform căreia autismul este declanșat de lipsa atașamentului dintre mamă și copil. Potrivit lui Tinbergen, pentru a vindeca autismul, părinții trebuie să își țină copiii în brațe, pentru perioade lungi de timp, în timp ce se va căuta să se stabilească contact vizual cu ei, chiar dacă aceștia se opun. În prezent terapia prin îmbrățișare nu este susținută empiric și, în unele cazuri, s-a dovedit chiar a fi periculoasă.
Kary Mullis
Kary Mullis a primit Premiul Nobel pentru chimie, împreună cu Michael Smith, în 1993, pentru inventarea reacției în lanț a polimerazei (cunoscută sub acronimul PCR, al sintagmei Polymerase Chain Reaction). Mullis nu era de acord cu teoria conform către boala SIDA este provocată de către virusul HIV. El susținea cu tărie că acest retrovirus este găsit în cantități foarte mici la pacienții care au SIDA. Vehement, în autobiografia sa, Dancing Naked in the Mind Field, el afirma că ”peste ani, oamenii care azi acceptă teoria conform cărei virusul HIV provoacă SIDA, vor fi considerați proști la fel cum astăzi pe inchizitorii care l-au judecat pe Galileo”.este la fel de prostească la fel de prostește pe cât îi găsim pe cei care l-a excomunicat pe Galileo”. Tot Mullis punea la mare îndoială cauza umană a schimbărilor climatice. Pe site-ul său web el scria că „nu avem niciun motiv să credem că înțelegem clima. A face predicții despre ceea ce urmează și a implica umila noastră specie în toată treaba asta este mai mult decât îndrăzneț, este patetic.”
Și mai ciudat pentru un laureat Nobel, Mullis nota în autobiografia să că s-a întâlnit cu niște ratoni luminoși care i s-au adresat cu titlul de ”doctor”. Mullis pretindea că ratonii cu pricina erau ființe extraterestre care au venit în vizită la el. Tot el era un susținător fervent al astrologiei: ”Cum este posibil să acorzi cuiva titlul de doctor în psihologie, dacă persoana respectivă nu a urmat niște cursuri de astrologie.”…
William Shockley
Shockley, împreună cu John Bardeen și Walter Brattain, a primit Premiul Nobel pentru fizică în 1956, pentru inventarea tranzistorului. Devenit profesor la Universitatea Stanford, interesele lui Shockley au început să se îndrepte către genetic. El a început să susțină că, din motive genetice, negrii sunt mai puțin inteligenți decât albii. Într-un articol din New Scientist, el afirma, în 1973, că ”cercetările mele m-au condus inevitabil la opinia că motivul principal al deficitelor intelectuale și sociale ale negrilor americani are o origine genetică și rasială și, prin urmare, ele nu pot fi remediate prin îmbunătățirea condițiilor de mediu social.” Shockley a introdus și sintagma ”evoluție retrogresivă” susținând că negrii au mai mulți copii decât albii, ceea ce va duce la o scădere a inteligenței medii a populației. Tot el a promovat tot soiul de soluții pentru a rezolva această problemă, pe care o considera extrem de gravă. Printre ele, Shockley a oferit recompense financiare celor din grupurile pe care el le considera a fi dezavantajate genetic dacă acceptau sterilizarea. Shokley era un susținător ardent al testelor poligraf și a propus ca laureații Premiului Nobel să obligați să răspundă, după ce erau conectați la detectorul de minciuni, la următoarea întrebare: ”Atunci când spui că nu există diferențe rasiale în ceea ce privește inteligența, tu crezi cu adevărat asta?”
Luc Montagnier
Montagnier a primit Premiul Nobel pentru medicină în 2008, împreună Françoise Barré-Sinoussi, pentru descoperirea virusului HIV care este responsabil de SIDA. Și el s-a îmbolnăvit rapid de boala Nobel. În serialul House of Numbers: Anatomy of an Epidemic el declara că: ”putem să fi expuși de multe ori la HIV fără a fi infectați într-o formă cronică. Sistemul nostru imunitar, dacă aveți unul bun, se va debarasa de virus în câteva săptămâni”.
În 2009, a publicat două articole în revista Interdisciplinary Sciences: Computational Life Sciences, care era înființată și condusă chiar de către el, în care susținea că a reușit să detecteze semnale electromagnetice ale ADN-ului chiar și în diluții de nivel homeopatic. Montagnier mai susținea că cele mai multe boli neurologice sunt provocate de către undele electromagnetice emise de către ADN-ul viral sau bacterial. Tot el i-a propus papei Ioan Paul II, care suferea de boala Parkinson, să ia gelule cu papaia fermentată, deoarece ele ar avea un puternic efect antioxidant.
Montagnier mai era și un luptător vehement împotriva vaccinării. Credea unele vaccinuri ar putea provoca scleroză în plăci sau hepatita B. Susţinea că vaccinurile pot provoca autism și că autismul ar putea fi tratat cu succes cu ajutorul antibioticelor. În vremea pandemiei de SARS Cov-2 Montagnier și-a făcut auzit deseori glasul susţinând, de exemplu, că tocmai vaccinarea duce la amplificarea pandemiei, deoarece stimulează apariția unor tulpini noi ale virusului
Încheiere
Aș putea să aduc și alte exemple, dar mă opresc aici. Vreau doar să rețineți ceea ce spunea Sagan: ”în ştiinţă, nu există autorităţi; există cel mult experţi”. Nici măcar premianții Nobel nu trebuie crezuți pe baza vorbelor lor, ei pot fi luați în seamă numai pe baza dovezilor pe care le aduc.
