Descoperită în apropierea satului Dendra, o armură veche de 3.500 de ani ridică întrebări cu privire la utilizarea ei reală: era destinată luptei sau rezervată ceremoniilor? Un studiu recent al cercetătorilor greci a încercat să răspundă la această ghicitoare aprofundând în profunzimile istoriei antice.
Armura din Dendra, datând de acum aproximativ 3.500 de ani, reprezintă una dintre cele mai vechi echipamente de protecție corporală din Europa. Descoperită în apropierea satului omonim, nu departe de orașul antic Micene, această relicvă arheologică a fost dezgropată în 1960, de atunci a stârnit discuții aprinse între istorici și arheologi cu privire la utilizarea exactă a acesteia.
Pentru a ridica vălul acestei enigme istorice, o echipă de cercetători a întreprins un experiment de un anumit tip: a fost readusă la viață printr-o simulare de război. Pentru aces studiu, care a fost publicat în PLOS One, au fost recrutați treisprezece soldați din Forțele Armate Elene, fiecare echipat cu replici fidele ale armurii Dendra și cu arme tipice epocii bronzului. Misiunea lor: să reproducă scenarii de luptă inspirate din poveștile epice ale Iliadei lui Homer, această lucrare emblematică înfățișând evenimentele războiului troian.
Pentru a asigura autenticitatea acestui experiment, cercetătorii s-au bazat pe relatări istorice, precum și pe date paleoclimatice pentru a recrea condițiile de mediu și dieta războinicilor din epoca bronzului. Aceste elemente au fost integrate în simulare pentru a oferi o imersiune totală în trecut, permițând participanților să experimenteze, chiar dacă doar pe scurt, viețile și provocările cu care se confruntau războinicii acestei epoci străvechi.
Voluntarii au fost supuși unei serii de exerciții, de la dueluri la lupte cu care sau bătălii navale. Aceste situații de luptă realiste au fost recreate pentru a evalua eficiența armurii. În ciuda dificultăților exercițiilor, armura s-a dovedit remarcabil de eficientă, oferind o protecție adecvată fără a împiedica mișcările războinicilor.
Rezultatele experimentului pun astfel sub semnul întrebării ipoteza conform căreia această armură ar fi putut fi doar o podoabă ceremonială. Mai degrabă, părea a fi o piesă funcțională de echipament de război folosită de războinicii din epoca bronzului pentru a se proteja în luptă. Cercetătorii notează, de asemenea, că războinicii micenieni au fost printre cei mai bine echipați ai timpului lor. Încorporarea armurii Dendra în arsenalul lor le-ar fi consolidat fără îndoială poziția pe câmpul de luptă, oferindu-le un avantaj tactic semnificativ în timpul ciocnirilor vremii.
Prin urmare, acest studiu aruncă o nouă lumină asupra războiului de la sfârșitul epocii bronzului în Europa. Prin aruncarea în lumină asupra eficienței armurii Dendra pe câmpul de luptă, ne îmbogățește înțelegerea istoriei militare antice și mărturisește ingeniozitatea remarcabilă a războinicilor antici.
