Scepticismul nu se limitează la lupta împotriva pseudoștiinței. Scepticismul este unul dintre principalele instrumente ale științei. A pune la îndoială orice afirmație, a verifica în permanență dovezile, reprezintă un mecanism formidabil prin care știința parcurge asprul său drum în căutarea adevărului.
A existat cândva un personaj prezent pe prima pagină a tuturor ziarelor importante de pe Terra. Este vorba despre Hwang Woo-Suk, cel care, de pe culmile gloriei unui viitor laureat Nobel, s-a prăbușit în abis. La un moment dat, cercetătorul coreean reprezenta avangarda științei terestre în domeniul cercetării celulelor stem embrionare, oferind lumii perspective extraordinare pentru tratamentul a numeroase boli. Hwang era considerat un erou național în Coreea de Sud.
Și să vă mai spun ceva. Am scris și eu, la acea vreme, un articol extrem de elogios la adresa sa, atunci când a anunțat că a reușit ca, din celule stem umane (obținute prin clonare) să producă celule specializate. Articolul l-am publicat în revista Știință și tehnică. Articolul curgea frumos, informațiile erau clare, speranțele oferite de Hwang Voo-Suk erau extraordinare.
Apoi, dintr-o dată, pe fluxul de știri, lucrurile au început să capete o altă culoare. Din oră în oră apăreau informații noi, care se refereau, de această dată, la posibile manipulări ale datelor experimentale. Am crezut că e numai o încercare tabloidă de a păta prestigiul unui om de știință de mare valoare. Mai târziu, după ce ce acel număr al revistei a plecat la tipar, a sosit, ca o măciucă, informația conform căreia datele din articolele lui Hwang publicate de revista Science (am mai spus-o: este una dintre cele mai prestigioase reviste științifice de pe Pământ) erau falsificate în întregime.
Lucrul acesta este cu adevărat îngrozitor (nu mă sfiiesc să folosesc acest cuvânt). Falsificarea unui experiment științific de o asemenea importanță nu poate avea decât consecințe grave. Motivul este simplu. Dacă o revistă științifică de o seriozitate fără cusur poate fi păcălită să accepte publicarea unui articol bazat pe falsuri, atunci înseamnă că semnul îndoielii trebuie pus pe orice articol științific. Încă și mai grav, se pare că descoperirea falsului nu a aparținut oamenilor de știință, ci… presei. Unii nu se sfiiesc să spună ca a fost un “Watergate al clonării”.
Povestea începe pe 1 iunie 2005. În acea zi, adică la aproape două săptămâni de la publicarea articolului despre celulele stem și convertirea lor în celule hepatice, în revista Science, un mail primit pe adresa emisiunii PD Notebook (o emisiune de anchete jurnalistice difuzată de rețeaua sud-coreeană MBC – Munhwsa Broadcasting Corporation) arăta că expeditorul este cu conștiința încărcată din cauza problemelor legate de experimentul lui Hwang. Câteva zile mai târziu unul dintre realizatorii emisiunii, Han Hak Soo, reușește să se întâlnească cu autorul mesajului.
El a povestit că a făcut parte din echipa care a realizat experimentele de clonare publicate în 2004 de Science. Este de acord să acorde un interviu, dar dorește să își păstreze anonimatul. În 2004 Hwang Woo Suk anunța că a reușit să obțonă prin transfer nuclear (adică prin clonare) celule stem umane.
Cu această ocazie declară că, în ciuda celor afirmate de Hwang, o parte dintre ovulele folosite în experiment au fost donate de către femeile din echipa cercetătorului sud-coreean. Aceasta reprezintă o încălcare gravă a normelor de bioetică. Trebuie să explic și de ce avem de-a face cu o gravă încălcare a principiilor de bioetică. Motivul este simplu: nu există certitudinea că donarea este benevolă.
Este foarte ușor pentru un conducător de laborator să constrângă femeile din subordine să doneze ovule. De altfel, mai târziu, avea să fie făcută publică declarația uneia dintre asistentele lui Hwang în care se arăta că a fost constrânsă să doneze ovule… Să revenim acum la anonimul care a acordat interviul rețelei MBC. El a mai spus ceva important. A spus că nu are încredere în rezultatele publicate de Hwang în 2005 (este vorba despre articolul în care se anunța transformarea de celule stem embrionare în celule hepatice), dar că nu are nici o dovadă care să demonstreze că datele au fost falsificate. Deja bănuiala gravă începea să plutească în aer…
Echipa de la PD Notebook decide să ducă ancheta mai departe și recrutează trei cercetători independenți pentru a analiza “la sânge” articolele lui Hwang. În același timp sunt organizate interviuri cu cercetătorii din echipa lui Hwang, sub pretextul realizării unui documentar despre fantasticele rezultate obținute de sud-coreeni. Astfel se descoperă că bună parte dintre cercetătorii care semnaseră lucrarea din 2005 nu văzuseră nicio clipă liniile de celule din experiment! Stratagema jurnaliștilor de la MBC avea să le fie reproșată mai târziu, dar asupra acestui subiect vom reveni ceva mai încolo.
A fost urmată și pista spitalului MizMedi din Seul, de unde ar fi putut să provină liniile de celule stem folosite în experimentul lui Hwang. Jurnaliștii au fost suficient de convingători și au obținut datele a 15 linii celulare de celule stem embrionare. Cu ajutorul unei surse neidentificate, din interiorul Universității Naționale din Seul, a fost procurat eșantionul uneia dintre cele 11 linii celulare (care au stat la baza articolului din 2005) și l-au trimis spre analiză unui laborator independent. Pe 19 octombrie 2005 vine concluzia bombă: eșantionul de la Universitatea Națională din Seul era copia uneia dintre cele 15 linii celulare procurate de la spitalul MizMedi! Echipa de la PD Notebook putea să afirme acum că cel puțin una dintre liniile de celule era falsificată!
În 20 octombrie 2005 realizatorul emisiunii, Han Hak Soo, împreună cu unul dintre jurnaliștii săi realizează un interviu cu Kim Sun Jong, unul dintre cosemnatarii articolului din mai 2005. Uită să îi comunice acestuia că este filmat. Mai mult decât atât, cei doi îl mint, comunicându-i lui Kim că s-a deschis o acțiune judiciară împotriva lui Hwang. Kim cade în capcana întinsă de jurnaliști.
În acel moment lucra la Pittsburgh, în laboratorul lui Gerald Schatten (un alt coautor al articolului din 2005, care și-a retras, primul, semnătura de pe articol, dar din motive de bioetică), așa că era departe de mediul din Seul, devenind o victimă sigură. Kim recunoaște că, la cererea expresă a lui Hwang, a realizat mai multe fotografii a două linii de celule stem, astfel încât să pară că reprezintă 11 linii celulare diferite! Aș vrea să mai rețineți ceva. Mărturia lui Kim a fost obținută prin încălcarea flagrantă a eticii jurnalistice.
În acest moment PD Notebook este gata să lanseze bomba. Dar, până să apuce să finalizeze emisiunea, pe 11 noiembrie, Gerald Schatten anunță public retragerea semnăturii de pe articolul lui Hwang, așa cum spuneam, datorită încălcării normelor etice. Bomba jurnalistică își pierdea ceva din putere.
Se lasă să treacă un timp și pe 22 noiembrie este difuzat reportajul despre cercetările lui Hwang. Reportajul se focalizează numai pe încălcarea normelor de bioetică. Scandalul, după ce a mocnit timp de luni de zile, explodează abia acum.
Coreenii îl văd pe Hwang ca pe un erou național. Omul de știință era mai popular decât fotbaliștii de la noi. Protestele din întreaga Coree de Sud sunt extrem de zgomotoase. Femeile fac coadă la Universitatea Națională din Seul pentru a dona, voluntar, ovule. Doi dintre cercetătorii din echipa lui Hwang protestează pentru modul incorect prin care le-au fost “smulse” declarațiile. Mai bine de 20.000 de e-mail-uri sosesc pe adresa emisiunii. Mai toate își manifestă indignarea. Eroul național era mânjit pe nedrept! Popularitatea lui Hwang atinge niveluri mai mari decât oricând. Pe scurt: agitație mare.
În urma protestelor, postul MBC decide să nu mai difuzeze un al doilea reportaj, cel în care Kim Sun Jong declara că a fost obligat să manipuleze imaginile cu culturile de celule stem embrionare. Aici trebuie neapărat să introduc propriul meu comentariu. Nimeni nu ar trebui să încalce normele de etică. Nici oamenii de știință, nici jurnaliștii. Iar jurnaliștii de la PD Notebook au folosit înșelăciunea pentru a obține declarațiile demascatoare. Putem judeca în fel și chip decizia postului MBC, dar trebuie înțeles faptul că este nevoie de corectitudine.
Adevărul este important, dar la fel de importantă este și calea prin care se ajunge la el. Din acest punct de vedere reacția MBC a fost una corectă. Însă problema lui Hwang rămânea în picioare: informațiile obținute (incorect) de către MBC indicau o manipulare a rezultatelor experimentale.
În 5 decembrie un e-mail anonim este expediat pe adresa forumului unui site specializat (bric.postech.ac.kr), destinat cercetătorilor coreeni. Pe linia de subject scria, în engleză: The show must go on. În textul e-mail-ului destinatarii erau invitați să studieze cu atenție pozele din articolele lui Hwang pentru a identifica duplicatele. “Eu am găsit două”, indica autorul anonim. Reacția a fost rapidă. În câteva zile au sosit mai mult de 200 de e-mail-uri în care se semnalau poze duplicate.
În 7 decembrie Hwang recunoaște că “din greșeală” în articolul din 2005 s-au strecurat poze duplicate. Era prea târziu, pe forumul BRIC un alt e-mail arăta că datele ADN ale liniilor de celule stem clonate aparțineau de fapt unor embrioni folosiți în alte experimente. Buba este gata să se spargă. 12 decembrie. Universitatea Națională din Seul anunță deschiderea unei anchete oficiale.
Aceasta va marca sfârșitul sfârșitului carierei științifice a lui Hwang. Ancheta demonstrează că omul de știință Hwang a falsificat cu bună știință rezultatele publicate în articolul din mai 2005. Mai mult decât atât, nici măcar articolul din 2004 (prin care se anunța reușita clonării de embrioni umani) nu prezenta date reale. Întreaga faimă a sud-coreeanului se prăbușește. Îi mai rămâne doar Snuppy, primul câine clonat. Se pare că acesta nu este un fals.
Dar, deja, nu mai are importanță. Apropo, acum toată lumea își aduce aminte că Hwang este medic veterinar. Până la izbucnirea scandalului i se spunea “dr. Hwang”, acum se vorbește despre “veterinarul Hwang”. Sic transit gloria mundi…
În 15 decembrie, MBC difuzează cea de-a doua anchetă despre lucrările lui Hwang care prezintă inclusiv imaginile obținute cu camera ascunsă. Este vorba despre declarația lui Kim Sun Jong. Hwang va rămâne în istorie. Va rămâne în istorie ca unul dintre cei mai mari falsificatori din știință. Dar condamnarea morală a lui Hwang nu este de ajuns. Procuratura sud-coreeană deja a demarat cercetările pentru a-l pune sub acuzare pe Hwang, pentru folosirea incorectă a fondurilor guvernamentale. În 2009 a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare.
Această condamnare nu este de ajuns. Sub semnul întrebării sunt puse chiar publicațiile științifice. Cum a fost posibil ca cei care au examinat, în vederea publicării, lucrările lui Hwang să nu sesizeze falsul? De ce a fost nevoie de impulsul unei anchete jurnalistice pentru ca minciuna sfruntată să iasă la iveală? De ce nimeni nu spune nimic despre cei care au semnat, în calitate de coautori, studiile lui Hwang? Au fost 15 pentru articolul din 2004 și 25 pentru articolul din 2005. Aceste întrebări trebuie să își afle răspunsul. Nu pot oferi eu răspunsurile la aceste întrebări fundamentale. Dar trebuie să fac câteva scurte remarci.
Știința se bazează și pe încredere. Trebuie să ai încredere în faptul că publicațiile științifice serioase publică lucruri adevărate și nu falsuri. Problema apare în momentul în care, pe această planetă, ești obligat, de-a dreptul, să fii primul. Oamenii de știință se grăbesc să publice, pentru a-și asigura prioritatea. Pentru ei funcționează foarte bine deviza: “publish or perish” (publică sau pieri). Revistele de știință se grăbesc, la rândul lor, să publice articole, insuficient verificate, pentru a păstra locul pe piață.
Totul se face în goană. Cei ce examinează lucrările trimise către publicare au prea puțin timp la dispoziție pentru a analiza și verifica datele primite. Asupra lor se exercită presiuni extraordinare, care au drept rezultat, uneori, întâmplări de tip Hwang. Cred că merită să citiți felul în care este abordat “scandalul Hwang” de către revista Science (cea care a publicat cele două studii incriminate) și de către Nature (concurenta lui Science, care a publicat articolul despre câinele clonat, Snuppy).
Cazul Hwang a avut și efecte colaterale. S-au prăbușit acțiunile firmelor implicate în biotehnologii. Era o reacție firească. Dar s-a mai întâmplat ceva. Au avut probleme și librarii. Surprinzător? Nu. În Coreea de Sud au fost editate nenumărate cărți, mai ales pentru copii, în tiraje uriașe, care îl aveau drept erou pe Hwang. Acesta era oferit drept model demn de urmat de tineri. Peste noapte aceste cărți au devenit minciună, iar librarii au fost nevoiți să le retragă din rafturi. Alți bani aruncați pe fereastră…
Dar, dincolo de dezbateri, rămân consecințele. Cercetarea în zona celulelor stem embrionare a primit o lovitură grea. Mult timp fondurile au fost drastic reduse, ca o consecință a pierderii încrederii în cercetători. Astfel posibilele tratamente bazate pe celulele stem embrionare vor apărea mai târziu, prea târziu pentru unii dintre semenii noștri. Iar asta va costa viețile celor care ar fi putut să fie salvați. Putem afirma că minciunile lui Hwang ucid!
