În cadrul unui studiu publicat în PNAS, cercetătorii Universităţii din Austin, Texas şi cei ai Washington State University au observat, la animalele ai căror strămoşi fuseseră expuşi la agenţi contaminanţi, reacţii crescute la factorii de stres, concluzionând că rezistenţa fiecăruia la stres este în bună măsură o caracteristică moştenită.

 

În cadrul experimentului, savanţii au expus femele de şobolan gestante la un fungicid folosit în agricultură (vinclozolin), cunoscut pentru efectele sale hormonale. Apoi, au supus a treia generaţie de urmaşi ai femelei la teste comportamentale şi au observat o anxietate sporită, o sensibilitate la stres crescută şi activitate cerebrală mai mare în regiunile creierului asociate stresului, comparat cu alţi şobolani din aceeaşi generaţie, dar care nu au avut strămoşi expuşi la substanţa chimică.

Cercetătorii demonstraseră deja în trecut că vinclozolin-ul poate afecta generaţiile viitoare, influenţând procesul de epigenetică (acel proces prin care anumite gene  din ADN sunt activate sau dezactivate) – în acel caz moştenirea epigenetică a şobolanilor modifica modul de alegere a partenerului.

Noul studiu aprofundează aceste cercetări asupra epigeneticii creierului şi comportamentului şi analizează creierul de la nivel molecular la nivel psihologic comportamental: „nu ştiam că reacţia la stres poate fi pre-programată de expunerea strămoşilor la condiţiile de mediu…astfel, modul în care socializăm sau răspunsul nostru la stres este legat în egală măsură de moştenirea epigenetică şi de experienţa personală…aşa s-ar explica şi de ce unii indivizi suferă de sindrom post-traumatic, iar alţii nu” susţine dr. Michael Skinner de la Washington State University.

 

Studiu

Upgrade