În 2007, un fragment de debris spațial a perforat panoul radiator al navetei spațiale Endeavor din SUA. Programul navetelor spațiale s-a încheiat în 2011, dar problema debris-ului spațial a devenit din ce în ce mai acută pe măsură ce lansăm tot mai multe constelații de sateliți, telescoape și nave spațiale în orbită. De aceea, oamenii de știință chinezi au dezvoltat un nou material din aluminiu inspirat de cojile de ou, pe care ei cred că ar putea oferi o protecție sporită împotriva fragmentelor de debris, conform unui nou articol publicat în Jurnalul de Fizică Aplicată.
Cojile de ou au fascinat de mult timp oamenii de știință datorită proprietăților lor mecanice. De exemplu, este binecunoscut faptul că spargerea unui ou necesită aplicarea unei forțe suficiente în centrul său pentru a obține o spargere curată fără a sfărâma complet coaja. În 2012, inginerul mecanic de la MIT, Pedro Reis, a participat la un studiu care a demonstrat legătura dintre geometria ovală a unui ou și rigiditatea sa, un factor major în predicția câtă forță poate rezista un obiect înainte de a se sparge.
În anii 1950 și 1960, industria aerospațială a descoperit că rezistența cojilor de ou la spargere este un model util în studiile de analiză a eșecurilor ale carcaselor metalice folosite pentru construirea avioanelor. Această rezistență la spargere se datorează structurii lor, similară cu cea a smalțului dentar sau a cochiliilor de scoici. O coajă de ou este compusă în cea mai mare parte din cristale de carbonat de calciu încorporate într-o matrice de proteină, întărită în continuare de o membrană subțire de colagen. A fost descrisă ca “ambalajul perfect al naturii” din acest motiv.
O altă demonstrație populară este clasicul concurs de protejare a oului, în care elevii trebuie să găsească cea mai bună modalitate de a proteja un ou de spargere atunci când este aruncat de la o înălțime semnificativă. Asumpția de mult timp a fost că aruncarea verticală a oului este cea mai bună, ceea ce este în concordanță cu munca din 2012 a lui Reis.
Dar mai devreme în acest an, colegul lui Reis de la MIT, Tal Cohen, a decis să testeze această asumpție. Echipa a descoperit că în situațiile în care absorbția de energie este un factor critic, precum
Sursa: Ars Technica
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply