Dacă în viitor vom locui în adâncul oceanelor și nu în spațiu?

În urmă cu aproximativ 370 de milioane de ani, un animal ciudat cu picioare, strămoșul vertebratelor terestre, a părăsit oceanele pentru a pune piciorul pe uscat. A fost un punct de cotitură decisiv în istoria vieții. De atunci, omenirea s-a stabilit ferm pe Pământ, construind civilizații, infrastructuri, megalopolisuri… și chiar explorând spațiul. Dar acum scenariul se inversează: astăzi, unii se gândesc să se întoarcă în marea adâncă. Nu mai pentru scufundări scurte, ci pentru a trăi acolo. O idee îndrăzneață susținută în special de un start-up britanic, DEEP, care vrea să înființeze primele habitate umane subacvatice permanente până în 2027.

Ambiția este mare, aproape utopică: se vor instala structuri locuibile pe fundul mării, care să formeze baze de explorare științifică, de instruire sau chiar, pe termen lung, de colonizare. Dacă această idee, care pare să fi ieșit direct dintr-un roman Jules Verne, ar fi în realitate o cale credibilă pentru viitorul umanității?

Proiectul DEEP se bazează pe o observație simplă: cunoaștem suprafața lui Marte mai bine decât adâncurile propriilor oceane. Mările acoperă mai mult de 70% din suprafața Pământului și găzduiesc o biodiversitate fenomenală, o mare parte din care rămâne neexploratată. În loc să privim doar stele, de ce să nu explorăm adâncurile de sub picioarele noastre? În acest scop, DEEP dezvoltă habitate subacvatice imprimate 3D folosind o tehnologie numită „producție aditivă cu arc electric”. Aceste structuri metalice, atât robuste, cât și ușoare, sunt proiectate să reziste la presiunea intensă a adâncimii. Primul prototip, numit Vanguard, va fi operațional anul acesta. Acest modul compact de 28 m² va putea găzdui trei scafandri la o adâncime de aproximativ o sută de metri pentru misiuni pe termen scurt.

Dar ambițiile lui DEEP depășesc acest prototip. Următoarele unități, numite Sentinels, vor fi proiectate pentru sejururi de 28 de zile la adâncimi de până la 200 de metri. Aceste case de nouă generație vor avea dormitoare, un laborator, o bucătărie și chiar toalete cu apă. Pe scurt, începuturile unei vieți semipermanente în mediul subacvatic. Până în 2050, am putea chiar să asistăm la nașterea primului copil ”subacvatic”, conform companiei – un simbol incontestabil al întoarcerii omenirii la originile sale oceanice.

A trăi sub apă nu este banal, chiar și la adâncimi relativ mici. Corpul uman, conceput pentru a funcționa la presiunea atmosferică, reacționează diferit atunci când este expus la presiunea crescută a adâncimii. Încă din anii 1960, proiecte precum Sealab și Conshelf au încercat experimentul, dar întotdeauna pe o bază temporară. Întrebarea adevărată este: putem trăi sustenabil sub apă fără să ne dăunăm sănătății? În 2023, cercetătorul Joseph Dituri, supranumit „Dr. Deep Sea”, a încercat experimentul suprem: a petrecut 100 de zile într-un habitat subacvatic din Florida, doborând un record mondial. Parametrii lui fiziologici au fost monitorizați continuu: a observat o îmbunătățire a somnului REM, o scădere a colesterolului, dar și o miopie severă temporară și o pierdere a densității corporale. Și mai izbitor: absența totală a luminii naturale i-a afectat serios moralul. „Sunt o creatură a soarelui”, a spus el pentru presa, explicând că le-a rugat celor dragi să-i trimită fotografii cu soarele în timpul șederii sale.

Aceste experimente arată că, în timp ce oamenii pot supraviețui sub apă, rămân provocări biologice și psihologice semnificative. Ritmul circadian, esențial pentru bunăstarea noastră, este perturbat de absența luminii. Saturarea țesuturilor cu gaz sub presiune limitează durata șederii, cu excepția cazului în care sunt acceptate proceduri de decompresie lungi și complexe.

Dincolo de provocările umane, apare o întrebare cheie: ce impact ar avea o astfel de ocupație asupra ecosistemelor marine? Habitatele propuse de DEEP urmăresc să permită un studiu mai bun al florei și faunei subacvatice, dar simpla lor prezență ar putea perturba echilibrele fragile. Introducerea structurilor metalice în medii naturale sensibile prezintă riscul de a interfera cu viața marine, de a modifica comportamentul animalelor sau de a introduce surse de poluare. Designerii proiectului vor lucra în strânsă colaborare cu oamenii de știință pentru a minimiza impactul asupra mediului. Ele subliniază potențialul acestor habitate de a îmbunătăți cunoștințele noastre despre oceane, de a proteja mai bine speciile pe cale de dispariție și chiar de a restabili anumite ecosisteme degradate. Dar echilibrul dintre explorare și conservare rămâne delicat.

DEEP nu face un secret din ambiția sa: de a deveni SpaceX-ul oceanelor, atrăgând cele mai bune talente și stimulând un nou entuziasm pentru explorarea subacvatică. Până în 2035, compania speră să fi lansat zece proiecte în întreaga lume. Pe termen lung, se ia în considerare chiar și crearea unui vehicul subacvatic cu echipaj, capabil să conecteze diferite stații și să servească drept bază mobilă pentru exploratorii de adâncime. Pe măsură ce clima se deteriorează, resursele devin rare și explorarea spațiului se accelerează, această întoarcere la oceane ar putea oferi o alternativă credibilă. Nu ca o evadare, ci ca un nou mod de a locui pe Pământ, de a ne reconecta cu originile noastre acvatice și de a ne redefini legătura cu cei vii.

Rămâne întrebarea dacă această viziune poate deveni realitate fără a repeta greșelile trecutului. Pentru că dacă vrem să facem din oceane noua noastră casă, va trebui să ne stabilim acolo ca oaspeți, nu drept cuceritori.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România