Iată motivul (real) pentru care ești atât de slab la matematică

De ce unii oameni intră în panică atunci când văd o ecuație simplă, în timp ce alții jonglează cu numerele ca și cum ar fi o joacă de copii? Educația, stresul și metodele de predare sunt adesea menționate. Dar un nou studiu dezvăluie un vinovat nesuspectat care se ascunde în adâncurile creierului nostru: neurotransmițătorii noștri. Se estimează că aproximativ una din cinci persoane are dificultăți reale cu matematica. Anxietatea față de numere, metodele de predare neadecvate sau chiar anumite tulburări cognitive, cum ar fi discalculia, sunt în mod regulat evidențiate. Dar un nou studiu, publicat în revista PLOS Biology, sugerează o altă explicație, mult mai intimă: chimia creierului nostru. Mai precis, doi neurotransmițători esențiali – GABA și glutamatul – ar juca un rol direct în ușurința (sau lipsa acesteia) cu care ne descurcăm la matematică.

Să începem cu elementele de bază: GABA (acid gamma-aminobutiric) este un neurotransmițător inhibitor. Acesta încetinește activitatea neuronală, promovează calmul și reduce stresul. Glutamatul, pe de altă parte, este un neurotransmițător excitator: stimulează conexiunile și stimulează activitatea cerebrală. Echilibrul dintre cei doi este esențial pentru învățare, concentrare și memorie. Cercetătorii au urmărit 255 de elevi de la școala primară până la universitate. Fiecare participant a susținut teste de matematică la două momente diferite, la aproximativ 18 luni distanță. În acest timp, activitatea lor cerebrală a fost analizată prin imagistică, concentrându-se pe o zonă-cheie a creierului: sulcul intraparietal stâng (GIS), cunoscut pentru rolul său în procesarea numerică. Scopul? Să se observe dacă există o legătură între concentrația de neurotransmițători din această zonă și performanțele matematice… și cum se modifică această legătură cu vârsta.

Rezultatele au fost surprinzătoare. La cei mai mici copii, cei cu cele mai ridicate niveluri de GABA în GIS au fost și cei care au avut cele mai bune rezultate la testele de matematică. Și mai bine, aceste niveluri le preziceau rezultatele viitoare. Dar în cazul elevilor mai mari, s-a observat contrariul: cei cu cele mai ridicate niveluri de glutamat au fost cei care au obținut cele mai bune rezultate. Pe măsură ce îmbătrânim, creierul pare să treacă de la un mod „calm” (GABA) la un mod „stimulat” (glutamat) pentru a optimiza învățarea matematicii. Cu alte cuvinte, performanța ta la matematică nu depinde doar de motivația ta sau de profesorul tău… ci și de un echilibru neurochimic subtil care evoluează constant.

Această descoperire confirmă o ipoteză importantă a neuroștiințelor: creierul trece prin diferite „perioade sensibile”, ferestre de dezvoltare în timpul cărora este mai receptiv la anumite tipuri de învățare. Limbajul și coordonarea motorie, de exemplu, se dezvoltă foarte devreme. Competențele cognitive complexe, cum ar fi matematica, pe de altă parte, pot continua să fie structurate până la vârsta adultă. GABA și glutamatul par să joace un rol de reglementare în această plasticitate cerebrală.

Vă puteți stimula neurotransmițătorii pentru a deveni un geniu al matematicii? Nu atât de repede. Studiul nu oferă o soluție miraculoasă, dar deschide câteva căi educaționale promițătoare. Adaptarea predării matematicii la stadiul de dezvoltare a creierului elevilor ar putea îmbunătăți performanțele acestora. Un copil stresat și distrat ar beneficia de un mediu calm, favorabil concentrării (și, eventual, producției de GABA). Un adolescent sau un student, pe de altă parte, ar putea beneficia de metode mai dinamice și mai stimulative. Această cercetare ar putea contribui la o mai bună înțelegere a anumitor tulburări de învățare, cum ar fi discalculia, care sunt adesea slab detectate. Așadar, data viitoare când vă simțiți pierdut în fața unei ecuații, nu dați vina pe dumneavoastră: dați vina pe neurotransmițătorii dumneavoastră!

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România