În prezent, Deșetul Gobi este cel de al doilea mare deșert al planetei după Sahara. Un loc extrem de arid, fără infrastuctură, în care singura prezență umană este reprezentată de câteva familii nomade. Și totuși, o serie de descoperiri arheologice recente arată că Deșetul Gobi a fost, până nu demult, un loc în care speciile umane au prosperat.

O echipă mixtă de arheologi, mongolo-poloneză, condusă de prof. Jozef Szykulski de la Institutul de Arheologie din Wroclaw, a anunțat descoperire mai multor tabere preistorice care acoperă o perioadă uriașă de timp.

Taberele au fost localizate pe malurile unor lacuri – acum secate – , iar cele mai vechi dintre ele au în jur de 200.000 de ani. În fapt, după mulțimea artefactelor de piatră, pare evident faptul că aici au existat comunități umane care s-au perindat în mod repetat în astfel de tabere. Pe lângă dovezile certe ale existenței diferitelor specii umane în Deșertul Gobi, arheologii au găsit urme de locuire care ajung până în Neolitic sau în Epoca Fierului.

Una dintre cele mai interesante descoperiri constă în 11 artefacte realizate din jasp. Acestea au fost localizate în apropierea vârfului unui munte, un loc ideal pentru cineva care ar fi vrut să aibă o privire de ansamblu a întregii văi care se întinde la baza acestui munte, precum și a stepei care exista odinioară. După forma uneltelor și a metodei de prelucrare, arheologii au estimat vârsta acestora la cel puțin 40.000 de ani.

Chiar dacă este posibil ca unele dintre aceste artefacte să fi fost create de Homo sapiens, cea mai plauzibilă ipoteză îl creditează pe omul de neanderthal cu paternitatea acestora.