Ce-ar fi dacă am putea planifica o excursie? Un startup vrea să transforme substanțele psihedelice în instrumente precise și personalizabile. Substanțele psihedelice sunt din nou în prim-planul științific. Psilocibina, LSD-ul, MDMA-ul sau DMT-ul sunt studiate în prezent pentru a trata tulburări precum depresia, PTSD-ul sau anxietatea existențială. Însă, în ciuda potențialului lor terapeutic, aceste substanțe au un punct slab: imprevizibilitatea lor. Două fotografii identice pot produce efecte radical diferite, în funcție de starea de spirit, mediul înconjurător sau alți factori biologici ai subiectului.
Mindstate Design Labs, susținută de Y Combinator, și-a propus o provocare: să facă aceste călătorii precise, reproductibile și programabile. Cum ? Folosind un model de inteligență artificială numit Osmanthus, antrenat pe baza a mii de rapoarte de călătorie și date farmacologice. Acest model nu urmărește doar să prezică ce vei experimenta în timpul consumului de substanțe psihedelice – ci își propune să adapteze noi stări de conștiință.
Primul candidat al Mindstate pentru aceste experimente calibrate este o moleculă puțin cunoscută: moxy sau 5-MeO-MiPT. Sintetizat în 1985 de renumitul chimist Sasha Shulgin, acest compus combină efectele blânde și empatice ale MDMA-ului cu unele aspecte ale substanțelor psihedelice clasice. Ce îl face special? Profilul său farmacologic simplu. Vizează în principal receptorul 5HT2A (la fel ca LSD-ul sau psilocibina), fără complexitatea altor medicamente precum DMT. Moxy este un fel de „tofu psihedelic”: fad în sine, dar capabil să absoarbă caracteristicile altor substanțe atunci când este combinat cu acestea. Această modularitate este cea care atrage echipa Mindstate: moxy ar putea deveni baza neutră pe care să se compună o întreagă gamă de experiențe mentale. Euforie? Claritate cognitivă? Introspecție profundă? În cele din urmă, fiecare combinație ar putea produce un efect specific, ca o rețetă chimică pentru minte.
Pentru a construi această bibliotecă de stări mentale, Mindstate se bazează pe Osmanthus, un model lingvistic gigantic antrenat să citească și să analizeze relatări subiective ale experiențelor psihedelice – pe Reddit, în cărțile lui Shulgin sau în reviste științifice.
Acest model combină două tipuri de date:
Efecte subiective, descrise de utilizatori;
Date farmacologice, din testele de legare a receptorilor.
Prin compararea acestor informații, Osmanthus încearcă să cartografieze relația dintre biologia unui compus și experiența trăită. Rezultatul: un fel de catalog de efecte mentale, în care fiecare senzație (pierderea egoului, vizualizări geometrice, sentimentul de unitate etc.) este legată de zonele creierului și de moleculele implicate. Scopul nu este doar de a înțelege trecutul, ci de a proiecta viitorul: de a crea noi cocktailuri psihedelice cu efecte fără precedent, adaptate nevoilor specifice — fie ele terapeutice sau exploratorii.
În spatele acestui proiect nebunesc se află Dillan DiNardo, un fost finanțator devenit biotehnolog, marcat personal de stări alterate de conștiință. Diagnosticat cu tulburare de stres posttraumatic și depresie severă, a apelat la terapia psihedelică – nu pentru folclorul psihedelic, ci pentru potențialul acesteia de transformare profundă. Întâlnirea sa cu Tom Ray, biolog evoluționist și fost colaborator al lui Shulgin, a dat naștere ambiției lui Mindstate: să descifreze legile interne ale conștiinței așa cum se descifrează un genom. Împreună, vor să exploreze un teritoriu unde se întâlnesc neuroștiința, inteligența artificială și tradițiile „psihonauților„. DiNardo își imaginează chiar conectarea acestor medicamente calibrate la interfețe creier-computer (BCI). De la sănătatea mintală la meditația augmentată, inclusiv învățarea, este vorba despre construirea de instrumente pentru explorarea conștientă, într-o logică a medicinei de precizie.
Dar cum să descriem ceea ce este dincolo de cuvinte? O dificultate majoră în analizarea experiențelor psihedelice este tocmai inefabilitatea lor. Limbajul uman se chinuie deja să surprindă stările noastre de zi cu zi – așadar, cum putem vorbi despre contopirea cu universul sau despre un sentiment de moarte a egoului? Pentru a depăși acest obstacol, Mindstate a dezvoltat o ontologie detaliată a efectelor subiective, construită cu ajutorul unor experți și psihonauți experimentați. „Această bază este folosită pentru a antrena inteligența artificială, dar omul rămâne mereu la curent”, insistă DiNardo. Deoarece modelele lingvistice nu pot face totul.
O întrebare fundamentală rămâne: putem proiecta o stare de conștiință așa cum programăm o aplicație? Și mai presus de toate, este dezirabil? Cercetătorii încă nu știu exact cum acționează substanțele psihedelice în sensul cel mai profund pentru a afecta tulburările mintale. Este vorba de neuroplasticitate? Deschidere emoțională? Resetarea circuitelor cognitive? Probabil câte puțin din toate. DiNardo nu caută să izoleze un singur mecanism: el este interesat de corespondențele dintre niveluri — molecular, cerebral, subiectiv. Deocamdată, Mindstate este chiar la început: studiul clinic de fază 1 asupra moxy tocmai a fost aprobat în Olanda. Obiectiv: evaluarea siguranței sale, a comportamentului său în organism și a primelor impresii ale participanților.
Dar dacă experimentul este concludent, atunci va începe adevărata revoluție: testarea unor cocktailuri de molecule concepute pentru a reproduce sau inventa experiențe mentale precise. Ar putea apărea o nouă eră, în care conștiința însăși devine un spațiu programabil.
Poll: Care considerați că ar fi cea mai mare provocare în proiectarea stării de conștiință cu ajutorul substanțelor psihedelice?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply