Afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare.
Carl Sagan
Iubitorii de năzbâtii contestă valabilitatea acestui binecunoscut aforism al lui Carl Sagan. Cei care ne învață pedant cum să ne apărăm de ”capcanele cunoașterii” susțin că ea nu se poate aplica în cazul studierii extratereștrilor pentru că (nu-i așa?) fenomenul OZN nu poate fi adus în laboratoare pentru a fi studiat de știință actuală. Voalat, Sagan mai este acuzat și de plagiat, pentru că aforismul de mai sus ar fi fost, de fapt, enunțat pentru prima oară de către sociologului științei Marcello Truzzi.
În data de de 15 ianuarie 2020 pe site-ul revistei Magazin era postat textul intitulat promițător ”Mumii inexplicabile din Peru”. Nu am cum să rezist tentației de a citi texte cu asemenea titluri, mai ales atunci când autorul lor ne oferă lecții despre cum să dobândim adevărata cunoaștere. Din fericire a fost singurul caz cunoscut de mine în care autorul la care fac referire ne oferea și sursa informațiilor, așa că am putut să mă informez așa cum îi stă bine oricărui om care poate accepta orice, dar numai în măsura în care i se oferă dovezile corespunzătoare. Mă alătur lui Asimov spunând: ”Eu cred orice, oricât mi-ar părea de ridicol și absurd, dacă există dovezi pentru asta. Dar, cu cât ceva este mai ridicol și mai absurd, cu atât am nevoie de dovezi mai solide.”
Textul începe cu prezentarea descoperirii inițiale: ”mai multe asemenea mumii fuseseră descoperite, la sfârșitul anului 2015, în peșteri aflate la câteva sute de metri de celebrele figuri de pe platoul Nazca din Peru și erau ofertate, celor interesați, de „huaqueros”, acei căutători de vestigii antice care își câștigă astfel o pâine la marginea legii. Încă de la început, cercetătorii de la Institutul Inkari din Cuzco (Peru), dedicat culturii incașe, în frunte cu președintele său Thierry Jamin, s-au implicat energic în colectarea și salvarea prețioaselor relicve. Pentru a înlătura suspiciunile ca ar fi falsuri, cu destinație comercială, institutul a cerut unui mare număr de specialiști internaționali să efectueze o investigare detaliată a mumiilor disponibile.”
Rezumând, textul de pe site-ul revistei Magazin arată că mumiile respective au o origine evident extraterestră. Citez: ”Specialiști din institute din zece țări din lume, inclusiv SUA și Canada, au efectuat analize ADN, radiocarbon (C14), sau examinări cu scanere X de cea mai înaltă rezoluție, arătând că: entitățile au trăit cu adevarat pe Pământ, în diverse perioade din istoria omenirii, corpurile aveau origine biologică și aparțineau la cel putin două specii noi: «reptile umanoide» și «umanoizi hibrizi». După deces, resturile lor au fost acoperite cu un strat alb de praf de diatomit, preparat vizibil artificial. Observațiile micro și macroscopice efectuate au permis să se excludă orice suspiciune de manipulare, din cauza absenței tăieturilor, a cicatricilor, a modificărilor etc., care ar fi indicat o fraudă.” Iată că acum ne confruntăm cu un șir de afirmații extraordinare. De această dată ele au fost testate în laborator de ”specialiști din zece țări din lume”. Mărturisesc că, spre rușinea mea, până să citesc textul din revista Magazin habar nu am avut despre această uluitoare descoperire. M-aș fi așteptat ca, având în vedere importanța ei, să o găsesc reflectată cumva în marile reviste de știință ale lumii. Din păcate, o spun serios, din păcate nu am găsit nici măcar o referință vagă despre această descoperire epocală în publicațiile din această categorie. Informația a trecut neobservată, deși ar fi meritat a fi comentată pentru că avem de-a face cu ”studii științifice” ale unui grup de cercetători grupați în cadrul Institutului Inkari. Nu ar trebui să conteze faptul că acest institut este practic necunoscut prin activitatea sa științifică anterioară, descoperirile făcute acolo sunt atât de importante, încât s-ar fi cuvenit să fie băgate în seamă.
Citez din nou din textul amintit mai sus: ”Unele dintre caracteristicile menționate ale «reptilelor umanoide» se regăsesc doar la grupul de teropode sau dinozauri dispăruți acum aproximativ 66 de milioane de ani. Pentru altele nu poate fi determinat un strămoș comun cunoscut pe Pământ. Doar circa 30% din ADN-ul specimenelor «reptiliene» coincide cu cel din organismele de tip animal cunoscute sau descrise până în ziua de azi. Celelalte 70% fac aceasta specie unică și demnă să fie studiata și analizată științific în continuare.” Avem de-a face din nou un șir de afirmații extraordinare pe care am simțit nevoia să le verific. Spre norocul meu în textul din Magazin am aflat că ”Cititorul poate găsi zeci de fotografii excelente, scheme, texte […] împreună cu alte noutăți, la adresa: https://www.the-alien-project.com/en/mummies-of-nasca-results/”. Nu m-a deranjat că am de-a face cu un ”alien project”, numele site-ului contează mult prea puțin, contează numai dovezile prezentate acolo. Așa că am dat click pe link-ul de mai sus. Vă invit să dați click și dv. Am căutat dovezile, căutați-le și dv. Eu nu am găsit vreuna, iar dacă dv veți găsi vreuna vă rog să mă anunțați.
O clipă, să nu ne pripim. De fapt, există un întreg capitol al site-ul care este intitulat ”the discoveries”. Acolo am găsit rezultatele cercetărilor efectuate asupra mumiilor aflate în posesia Institutului Inkari. Multe poze de bună calitate, câteva rapoarte de cercetare în format pdf și cam atât. Poate că pentru un credul, dublat de o naivitate înflăcărată, atâta este de ajuns. Pentru el chestiile astea ar putea să reprezinte dovezi de luat în seamă, nu de alta, dar ele îi pot confirma credințele. Nu este musai să fi un sceptic convins, pentru a remarca o problemă evidentă: nici una dintre ”dovezile” prezentate nu au fost publicată în vreo revistă științifică ci, eventual, doar în revistele editate de Institutul Inkari (nu am reușit să citesc nici una dintre ele), care poartă un nume sugestiv: ”Alien Project”. (Vă adresez una dintre întrebările mele retorice. Ce m-ar împiedica pe mine să declar înființarea unui institut de cercetare comunicării telepatice cu țânțarii? Nimic nu mă poate împiedica. Nu trebuie decât să postez niște poze convingătoare și câteva texte în format pdf.)
Este posibil ca, deși nu îmi doresc, să par a fi un sceptic răutăcios. Aș vrea să vă readuc aminte că ni se spune că avem de-a face cu dovezi fizice clare, probe obiective, obținute în laborator, și nu cu mărturii, care pot fi oricând contestate de către scepticii înverșunați.
Există o regulă clară pentru a nu te lăsa prins în mrejele site-urilor care îți confirmă credința. Regula este una fundamental de simplă și se rezumă la o întrebare: există o confirmare, independentă, pentru aceste rezultate care ne par atât de atrăgătoare? Ea nu este valabilă numai pentru afirmațiile extraordinare. Este un principiu fundamental pentru știință și se referă la reproductibilitatea experimentelor. Din acest motiv am făcut obișnuitul meu pas suplimentar: am căutat să aflu dacă există echipe de cercetare care au ajuns la aceleași concluzii ca cele de la Institutul Inkari. Căutarea nu a dus la nici un rezultat.
Explicația am găsit-o chiar pe site-ul Alien Project. Există acolo o secțiune cu răspunsuri adresate criticilor sceptici. Există acolo și comentarii la un ”Apel al comunității științifice”. În acest text un grup de oameni de știință spun, printre altele, că ”Aceste descoperiri sunt, fără nici o îndoială, rămășițe umane precolumbiene care aparțin patrimoniului cultural al națiunii, care au fost intenționat manipulate și chiar mutilate. […] Ne oferim serviciile pentru a colabora cu autoritățile cu scopul de a ne demonstra afirmațiile în fața autorităților competente. Propunem de asemenea să participăm voluntar la activități care să contribuie la apărarea și promovarea patrimoniului nostru cultural.” Cei de la Alien Project răspund că ”Este o autopromovare care demonstrează că opiniile lor rămân a fi de demonstrat.” și că ”Toate afirmațiile specialiștilor [noștri] sunt însoțite de probe medicale, radiografii, scanări. Demonstrațiile au fost filmate și distribuite la nivel internațional. Toate demonstrațiile pot fi descărcate [de pe site-ul nostru]. Specialiștii care au realizat analizele au căutat să își prezinte concluziile într-o manieră simplificată și pedagogică astfel încât să fie accesibile publicului larg”. Se vede de la o poștă: ”specialiștii” de la Institutul Inkari refuză cu îndărătnicie să lase ca mumiile extraterestre să fie examinate în laboratoare independente. Presupunând că descoperirile lor extraordinare ar fi reale, atunci nu ar trebui să aibă nici un motiv pentru a obține o confirmare independentă. Dimpotrivă, ar avea confirmarea unei priorități științifice de o importanță extraordinară. Dar, ce să-i faci?, este știut faptul că de problemele legate de extratereștrii nu pot fi cercetate decât de către cei care sunt specialiști în acest domeniu. Nimeni altcineva nu poate realiza, de exemplu, analize ale ADN-ul acestor mumii. Nimeni altcineva nu are dreptul de a le studia îndeaproape.
Concluzia mea, după circa o săptămână de căutări, având în vedre ce am scris mai sus, este una extrem de tăioasă: avem de-a face cu un fake news evident. Cum se face că pe site-ul revistei Magazin informația ne este prezentată ca fiind adevărată? Nu știu, nu am nici cea mai vagă explicație rațională pentru asta. Am citit de mai multe ori textul cu pricina, căutând pe acolo vreo urmă vagă de îndoială. În schimb, autorul articolului incriminat își încheie textul doar cu un mic amendament: ”Originea tuturor mumiilor rămâne un mister. Cine au fost aceste specimene atunci când erau în viață? Erau oare roade ale unor experimente genetice efectuate de o tehnologie superioară aflată în preajma noastră? Oricum, nu putem omite să menționăm ca statuile unor zeități din regiune au tot trei degete [cum au și mumiile studiate la Institutul Inkari].” Remarcați că nu mai vorbește de mumii extraterestre, ci de doar de mumii a căror origine ”rămâne un mister”.
Notă: După apariția acestui articol în Știință și tehnică, postarea”Mumii inexplicabile din Peru” a dispărut de pe site-ul revistei Magazin…
