Cerul de deasupra nostră încă ascunde multe mistere, chiar și aproape de sistemul nostru solar. O descoperire recentă a unui nor de hidrogen molecular, numit Eos, aflat la doar 300 de ani-lumină de Pământ, oferă o nouă perspectivă asupra evoluției stelelor și planetelor.
Un nor molecular este o vastă regiune a spațiului umplută cu gaz și praf, compusă în principal din molecule de hidrogen. Acești nori sunt elemente esențiale în univers, deoarece sunt adesea leagănele stelelor și ale sistemelor planetare. Când densitatea și temperatura sunt suficiente, acești nori se pot prăbuși sub propria gravitație pentru a forma stele și planete. Datorită densității lor mari, acești nori sunt în general reci (în jur de -200°C) și pot fi foarte opaci, ceea ce face dificilă observarea lor. Detectarea lor se bazează adesea pe căutarea unor semnături chimice specifice, cum ar fi monoxidul de carbon (CO), care este un produs secundar al reacțiilor chimice din acești nori. Aici ia o întorsătură aparte descoperirea norului Eos. Spre deosebire de mulți alți nori moleculari care prezintă concentrații semnificative de monoxid de carbon, Eos conține foarte puțin monoxid de carbon. Din acest motiv, acest nor a fost mult timp dificil de detectat prin metodele tradiționale folosite de astronomi.
Cheia acestei descoperiri, raportată în Nature Astronomy, a fost o abordare inovatoare bazată pe utilizarea emisiilor ultraviolete din hidrogenul molecular. Echipa profesorului Blakesley Burkhart, astrofizician la Universitatea Rutgers-New Brunswick, a folosit date de la satelitul sud-coreean STSAT-1, conceput pentru a observa emisiile în ultravioletul îndepărtat. Această metodă a făcut posibilă detectarea moleculelor strălucitoare de hidrogen, dezvăluind norul în propria sa lumină. Emisiile ultraviolete de hidrogen molecular, care au făcut posibilă detectarea Eos, sunt cruciale deoarece reprezintă o semnătură luminoasă specifică acestei molecule. Spre deosebire de alte metode convenționale care caută monoxid de carbon sau alte elemente chimice, observarea în ultraviolete poate detecta molecule de hidrogen invizibile la alte lungimi de undă. Acest fenomen reprezintă un punct de cotitură în cercetarea spațială, deschizând calea către observarea altor structuri similare anterior inaccesibile.
Situat la granița bulei locale, acest nor ne permite să examinăm procesele de formare a stelelor în timp real. Pentru prima dată, cercetătorii pot observa direct interacțiunile dintr-un nor molecular, studiind modul în care structuri precum stelele încep să iasă din aceste regiuni de gaz și praf. Detectarea lui Eos oferă astfel o oportunitate rară de a studia primele etape ale nașterii stelelor la scară galactică, într-o zonă relativ apropiată de noi. Acest proces, încă puțin înțeles, ne-ar putea oferi informații esențiale despre evoluția propriei noastre galaxii și despre modul în care s-ar putea forma alte sisteme solare, precum al nostru.
Explorarea norului Eos abia a început. Echipa intenționează să își continue activitatea pentru a identifica alți nori similari, atât apropiați, cât și îndepărtați. Folosind tehnologii avansate, inclusiv date de la Telescopul Spațial James Webb (JWST), ei speră să exploreze nori și mai îndepărtați și mai vechi. Această cercetare ar putea duce la descoperiri spectaculoase despre formarea galaxiilor și despre etapele incipiente ale mediului interstelar. Echipa de cercetători speră că această descoperire poate servi drept model pentru identificarea și studierea altor nori moleculari invizibili cu ochiul liber, ascunși în cele mai îndepărtate colțuri ale galaxiei. Aceste descoperiri viitoare nu numai că ar putea extinde înțelegerea noastră asupra proceselor interstelare, dar ar putea oferi și indicii cruciale despre originea primelor galaxii.
Poll: Care crezi că va fi următoarea descoperire importantă în spațiul cosmic?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply