Ideea că primii faraoni ai Egiptului au fost însoțiți în mormintele lor de slujitori sacrificați pentru a-i servi în viața de apoi a fascinat și a intrigat generații de egiptologi. Dar, până de curând, dovezile solide care să confirme această practică erau puține și adesea controversate, mai ales din cauza jafurilor și săpăturilor grăbite care au afectat multe dintre cele mai vechi morminte egiptene.
O nouă analiză, publicată recent în revista Frontiers in Environmental Archaeology, readuce în atenție o colecție de cranii umane descoperite în anii 1920 la Abydos, unul dintre cele mai importante situri funerare ale Egiptului antic. Studiul arată că 39% dintre aceste cranii prezintă semne clare de traumatisme produse prin lovituri puternice, ceea ce sugerează că mulți dintre acești oameni ar fi putut fi victime ale așa-numitului „sacrificiu de însoțitori”.
Roselyn Campbell, bioarheolog la Universitatea Purdue, a fost mereu interesată de modul în care societățile umane definesc și acceptă violența în anumite contexte. Ea subliniază că este esențial să nu judecăm trecutul cu valorile noastre de astăzi și să încercăm să înțelegem cultura egipteană în propriul ei context. Campbell a observat că dezbaterea privind sacrificiul de însoțitori în Egiptul antic este adesea polarizată: unii cercetători sunt convinși că această practică a existat, în timp ce alții o resping categoric. Însă, până la acest studiu, puțini au reexaminat cu atenție rămășițele umane, folosind tehnicile moderne ale medicinei legale.
Colecția analizată provine din cimitirul Umm el-Qaab de la Abydos, unde au fost îngropați mulți dintre primii faraoni, alături de numeroși funcționari și artizani. Săpăturile conduse de celebrul arheolog britanic Flinders Petrie au scos la iveală nu doar morminte principale, ci și sute de morminte secundare, presupuse a fi ale slujitorilor sau oficialilor care trebuiau să continue să îi servească pe conducătorii lor și după moarte. Interesant este faptul că multe dintre aceste morminte par să fi fost sigilate în același timp, sugerând un ritual colectiv, nu înmormântări separate de-a lungul anilor.
Noua analiză a craniilor, păstrate la Universitatea Cambridge, a dezvăluit urmele unor lovituri fatale, probabil aplicate cu obiecte contondente. Acest tip de traumă nu lasă dubii asupra caracterului violent al morții acestor persoane și susține ideea că sacrificiul de însoțitori a fost, cel puțin la începuturile civilizației egiptene, o realitate.
Descoperirea nu doar că aduce lumină asupra unor practici funerare vechi de peste cinci milenii, dar ridică și întrebări despre valorile, credințele și structura socială a Egiptului antic. De ce era considerat acceptabil ca unii oameni să fie sacrificați pentru a-l însoți pe faraon în lumea de dincolo? Răspunsurile ne ajută să înțelegem nu doar trecutul îndepărtat, ci și modul în care oamenii au încercat dintotdeauna să dea sens vieții și morții. Poate că, explorând aceste mistere, ne apropiem puțin mai mult de propriile noastre întrebări despre ce înseamnă să fii om.
Sursa: Ars Technica
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply