Internetul este în acelaşi timp un incubator de descoperiri fascinante și de forme grave de incultură, asta o știe orice cititor. În primul rând este un instrument și, ca oricare altul, impactul său depinde în întregime de ce care îl folosește. Ce pot afirma eu, și oricare alt neinițiat în sistemul de învățământ american, este că această țară a devenit expertă în utilizarea eficientă a internetului în sistemul de învățământ. Este nimic mai puțin decât un apendice al lui. Și nu, nu spun nicidecum că asta e soluția pentru o școală perfectă însă adevărul este că internetul aduce câteva avantaje pe care poate că și noi le-am dori. Și da, este adevărat, unele dintre aceste avantaje de care vorbesc necesită schimbări drastice în sistemul din România, însă pentru altele nu e nevoie de nimic mai mult decât un link scris pe tablă, un minim de efort. Acest articol e ceva mai pedagogic decât celelalte, întrucât fiecare paragraf ascunde o invitație. Vă rog să o primiți cu brațele deschise.

Poate că, citind introducerea articolului, vi s-a părut cumva nepotrivit cuvântul “neinițiat”. Ei bine, e termenul care descrie cel mai bine modul în care m-am simțit când m-am așezat pentru prima dată într-o sală de clasă în liceul meu american și mi s-a cerut să folosesc un laptop. Poate că aceasta reprezintă cea mai mare diferență dintre cele două sisteme de învățământ și a fost cu siguranță obstacolul cel mai greu de trecut. Poate că și singurul de altfel. Pentru că la prima oră de literatură, printr-un singur cuvânt, toți colegii mei de clasă au știut să meargă să își ia un laptop, apoi să îl deschidă cu ajutorul contului și al parolei, iar în timp ce ei intraseră pe un site destinat cursului de literatură, eu încă încercam să mă dumiresc ce trebuie să tastez ca să îl deschid.

Am aflat în cele din urmă că fiecare elev al liceului are un cont de gmail pe care îl folosește strict în mediul academic, care este generat automat pentru fiecare copil înscris și care dispare la finalul ciclului liceal. Aici elevul primește toate anunțurile, detaliile legate de evenimente și mesajele de la profesori. Și tot acest cont de gmail este folosit și pentru a te conecta la laptop. De asemenea, fiecare elev primea un cod numeric de identificare pe care trebuia să îl rețină și care se folosea în diferite situații, un exemplu fiind împrumutarea cărților din bibliotecă. Tot același cod numeric servea și drept parolă. Foarte simplu, clar și eficient. Contul de gmail se conectează apoi la google drive, unde urmează ca elevul să își scrie toate proiectele și eseurile. Google drive are un avantaj formidabil: opțiunea “share”. Adică printr-o simplă apăsare de buton, îi poți oferi unei persoane al cărei cont de mail îl introduci opțiunea de a vedea documentul tău și de a îl edita de pe un alt laptop. În toți cei unsprezece ani de școală pe care i-am petrecut în România, nu am văzut pe nimeni niciodată să folosească google drive și vă garantez că este o idee foarte bună. Îmi amintesc de toate proiectele în care ne trimiteam câte un power point de zece ori de la un coleg la altul încercând să mai facem vreo modificare când iată, atunci când am avut ca temă să scriu împreună cu colegii mei o piesă de teatru în America, modificam patru persoane în același timp.

Am realizat repede un mare avantaj al contului de mail dedicat școlii: comunicarea rapidă cu profesorii. Da, să ceri ajutor profesorilor era probabil mai ușor decât să îi ceri ajutor propriei mame. Iar pentru a se evita cazurile rare în care un profesor uita să își verifice contul de mail seara, existau grupuri pe aplicații ca Whatsapp, Remind sau, în cazul profesorului de matematică, Snapchat. Majoritatea procedau în acest mod pentru a se asigura că elevii își cer ajutorul unii altora și că mereu este cineva care să ofere un răspuns. Profesorii interveneau cu detalii logistice și uneori cu glume matematice.

O să vorbesc acum despre un subiect drag mie, prin care o să explic de ce internetul este un ajutor fantastic pentru predarea matematicii: calculatorul grafic, calculatorul grafic, calculator grafic. Acesta este un mic dispozitiv de mărimea unei foi A5 pe care fiecare elev de analiză matematică îl folosește. Pe lângă diferite și vaste funcții pe care le are (care includ afișarea tabelului periodic, calcul integral și vectorial, Pac-man și calcul de probabilități la jocul de poker), calculatorul grafic, așa cum sugerează și numele, desenează grafice de funcții. Ei bine, acest desenat de funcții a devenit pentru mine cel mai frumos joc din univers. Într-o foaie de calcul, pot fi introduse de la una până la treizeci de funcții diferite care vor fi desenate automat. Ei bine, aici începe magia. Ușurința cu care poți modifica coeficienții ecuației îți permite să înțelegi mai ușor cum se comportă funcția.

Uite, de exemplu, o funcție de gradul 2: F(x)=2x^2+3x+9. Odată introdusă în calculator, graficul ei va arăta într-un anumit fel. Dar ce se întâmplă dacă în loc de 2 ar fi de pildă 6? Pot să schimb coeficientul în câteva secunde și să observ că parabola devine mai îngustă. Și uite așa mi-am petrecut eu seară de seară în America până ce am învățat toți pașii dansului. Și poate că vă întrebați, de ce să aibă elevul român un aparat special pentru desenatul graficelor? Nu ar trebui să le deseneze el singur? Ei bine, acest lucru mi se pare și mie necesar atunci când elevii învață pentru prima dată tipurile de funcții (acesta fiind un subiect amplu care începe chiar în clasa a 8a odată cu funcția de gradul 1 și se termină în primul semestru al clasei a 11a). Pentru că, atunci când înveți ce este o funcție de gradul 3, totul a fost în zadar dacă nu știi din prima secundă că graficul funcției va intersecta axa orizontală de trei ori. Orice elev trebuie să știe să schițeze orice grafic. Așa se dezvoltă cultura generală matematică care va permite o mai bună vizualizare a tuturor conceptelor care urmează. Însă ce avem de pierdut mai apoi? Pentru că uite, după ce intervine jocul și uneori nu vrei să te joci singur, ci ai nevoie de ajutoare, de parteneri. Iar calculatorul grafic tocmai asta devine. Da, v-am povestit despre minunăția calculatorului grafic (v-am spus deja cât de mult îl iubesc?), sigur, însă cum putem să îl folosim în școlile din România? Ei bine, există aplicații pe calculator și telefon, însă și diferite site-uri ca Desmos care simulează un calculator grafic real. Pot fi accesate de oriunde și de oricine, singurul obstacol îl reprezintă faptul că elevii români nu știu de ele. Uite, un pas înainte.

Poate că cel mai folosit cuvânt de către elevii liceului american era “Canvas”. Ei bine, termenul reprezintă o platformă online prin care nu doar că poți accesa cursuri gratuite ale unor universități mari, însă orice profesor se poate înscrie gratuit și să creeze o platformă pentru elevii săi. Așa funcționau orele de literatură. Fiecare zi reprezenta un nou articol pe acea platformă care conținea instrucțiuni cu ce urma să facem în ziua respectivă, materiale și link-uri către date suplimentare în cazul în care doream să aprofundăm acasă. În acest mod, doamna profesoară de literatură se asigura că nu pierdem o zi în care se întâmplă să lipsească și că toți avem materia completă făcută de-a lungul anului, din prima până în ultima zi, alături de tot felul de materiale interesante pe care le pot revedea și acum, chiar din România. Pe lângă avantajele pe care le-am enumerate deja, una dintre opțiunile pe care le oferă site-ul este crearea de discuții între elevi și profesor. Practic la oricare dintre articole, elevii pot pune întrebări și pot dezbate, astfel încât este perpetuată o caracteristică importantă a sistemului de învățământ american: școala nu se termină după plecarea din sala de clasă, ci se continuă și acasă. “Canvas” poate fi accesat de oricine gratuit și este o modalitate extraordinară prin care profesorul își poate ține conectați elevii.

Știu că nu e soluția salvatoare și că nici nu o să îmbunătățească sistemul de învățământ românesc în mod automat, dar e un pas înainte. Dacă tot există deja resurse verificate, care au funcționat pentru alți elevi, de ce nu am încerca și noi? Avem deja totul pregătit în față și ne așteaptă. Mai trebuie doar să întindem o mâna

Upgrade