Inventatorul primului avion cu reacție din lume (1910), descoperitorul fenomenului de atașare fluidă, constructorul primelor farfurii zburătoare (încă din 1932!), inginerul care a imaginat transporturi suspendate pe fir și transporturi în interiorul tuburilor, omul de știință care a făcut studii asupra apei și cristalizării sale precum și dispozitive pentru transformarea apei de mare în apă potabilă cu ajutorul energiei solare, savantul care a avut numeroase studii și realizări în domeniul construcțiilor, imaginând imobile multicelulare de 100 m înălțime cu 1200 de locatari, cercetătorul care a fost de două ori propus la premiul Nobel, deținătorul a 707 brevete reprezentând peste 250 de invenții… cu alte cuvinte, scurt și concis: cel mai mare geniu tehnic al României din toate timpurile, marele Henri Coandă, nu are un muzeu dedicat și nicio casa memorială. Cu toate că, în București, există un imobil, fosta casă a familiei savantului, care, prin dorința expresă a acestuia, a familiei și a moștenitorilor săi, este destinat, de peste cinci decenii, să devină Casa Gândirii Românești – un adevărat hub sci-tech al orașului, care să strângă și să valorifice atât imensa moștenire științifică lăsată de Coandă, cât și să zămislească un muzeu interactiv, dublat de un spațiu de lecții next-gen și workshop-uri creative pentru tinerii ingineri, oameni de știință și inventatori români.
Casa Coandă are o poveste interesantă: a fost construită, în anul 1910, de către generalul Constantin Coandă, după planurile arhitectului Ernest Doneaud, costând 88.000 de lei (adică, aprox. 2 mil. euro de astăzi). În anul 1947, imobilul a fost rechiziționat și folosit, până în 1967, de Ministerul Afacerilor Interne, găzduind sediul agenției elene de presă Ellas Press și al Asociației Emigranților Politici din Grecia în RPR, iar între 1967 și 1969 acesta a intrat în administrația Gospodăriei de Partid.
În 21 iunie 1967, după mai multe tatonări și demersuri ale conducerii de partid și de stat, Henri Coandă acceptă invitația de a reveni în România pentru a participa la lucrările Simpozionului Internațional „Efectul Coandă și unele aplicații speciale ale aerohidrodinamicii”, organizat de Academia Republicii Socialiste România, prin eforturile academicianului Elie Carafoli. După închiderea lucrărilor simpozionului, pe 24 iunie 1967, lui Coandă i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa din partea Institutului Politehnic din București, iar apoi savantul român s-a întâlnit cu Nicolae Ceaușescu. Printre discuțiile purtate de către cei doi, având ca scop directa participare a lui Henri Coandă la dezvoltarea tehnico-științifică a țării noastre, în special a aviației românești, ca domeniu de vârf cu implicații directe asupra dezvoltării pe orizontală a industriei, o problemă abordată și negociată a fost aceea a poziției pe care o va avea marele inventator odată cu revenirea definitivă în țară. Dincolo de funcția de consilier cu rang de ministru la Consiliul de Stat și de fondator al unei structuri de creativitate ce s-a numit mai târziu Institutul Național de Creație Științifică și Tehnică (INCREST), s-a mai pus problema firească a domiciliului său. Coandă a cerut imperios să se găsească o formulă prin care imobilul construit de părintele său și care, în acel moment, aparținea de drept familiei sale din București, imobil situat pe b-dul Lascăr Catargiu 29-29bis (fost Ana Ipătescu), să-i poată fi atribuit, pentru a domicilia acolo, dar mai ales pentru a înființa un centru cultural-științific de creativitate.
Singura variantă prin care se putea îndeplini solicitarea savantului în conformitate cu legislația în vigoare la acea dată, a fost aceea de a găsi o formulă prin care imobilul rămânea la stat, dar cu respectarea destinației solicitată de savant. Evenimentele desfășurate după această întâlnire ne arată faptul că Henri Coandă a condiționat revenirea definitivă în țară de soluționarea acestei dorințe a sa de a înființa o facilitate culturală și științifică în casa familiei sale. După perfectarea actelor de transfer ale casei, la 5 octombrie 1969, Henri Coandă se reîntoarce definitiv în România, împreună cu soția sa, iar două săptămâni mai târziu, imobilul, proprietate de stat, este atribuit în administrare Academiei RSR. În anul 1970, aici este înființat Muzeul Științific „Henri Coandă” al Academiei RSR, care a funcționat la etajul clădirii până după marele cutremur din 1977, când, prin dispoziția conducerii PCR, clădirea a fost transferată în administrarea Ministerului Afacerilor Externe. După revoluția din 1989, Guvernul României hotărăște ca imobilul să fie trecut în administrarea Primăriei Municipiului București la Oficiul de Prestări Servicii pentru Corpul Diplomatic, apoi la RA LOCATO și RA APPS. Cu toate acestea, Ambasada Republicii Alger a funcționat în acest imobil până în anul 2011, când s-a mutat în altă locație.
Începând cu anul 2011, Asociația Henri Coandă demarează procedura legală de înființare a „Casei Memoriale Coandă” prin prezentarea publică, în fața mai multor instituții ale Statului, a istoricului imobilului și a situației existente a acestuia și a întregului patrimoniu Coandă existent în țară. În primăvara acestui an, mai precis la începutul lunii aprilie, Asociația Henri Coandă, revista Știință & Tehnică și Fundația DIGNITAS, au constituit un Grup de Inițiativă Civică, în vederea înființării Casei Memoriale Coandă, ca act de demnitate națională și de dezvoltare sustenabilă a culturii românești. Vă vom ține la curent, în fiecare ediție a revistei noastre, cu acest demers, la care am invitat să adere toate instituțiile publice care dețin un patrimoniu cultural Coandă (Academia Română, Ministerul Culturii, Ministerul Apărării Naționale și Muzeul Național de Istorie a României) întrucât considerăm acest proiect drept o fundație de căpătâi pentru revigorarea inventicii și a vieții sci-tech a Bucureștiului și a țării noastre.
