O descoperire recentă în lumea dinozaurilor ne schimbă înțelegerea aspectului și evoluția lor. O nouă fosilă a dinozaurului Psittacosaurus ne dezvăluie o piele ciudată în care sunt amestecate atât caracteristicile aviare, cât și cele reptiliene. Această descoperire oferă noi informații despre evoluția solzilor și penelor la dinozauri și sugerează că ea s-a produs în zone diferite ale pielii la aceste animale.
Descoperit pentru prima dată în 1922, Psittacosaurus a trăit cu aproximativ 135 până la 120 de milioane de ani în urmă. Aceasta a fost o perioadă de tranziție majoră, în timpul căreia multe grupuri de dinozauri au început să sufere transformări evolutive semnificative. Unii dintre ei au început să exploreze nișe ecologice neocupate anterior. Psittacosaurus era un membru al grupului de dinozauri ornitischieni, caracterizați prin șoldurile lor asemănătoare unei păsări. În acea perioadă, ornitischienii se diversificau rapid, explorând diferite adaptări și stiluri de viață. Unii, precum Psittacosaurus, au fost relativ primitivi în anatomia lor, în timp ce alții au evoluat în forme mai specializate.
Trecerea de la dinozauri la păsări este un proces complex care, desigur, a durat milioane de ani și a implicat mulți pași intermediari. Dinozaurii precum Psittacosaurus au fost reprezentanți ai acestei tranziții, arătând trăsături anatomice care i-au apropiat de păsările moderne. Se credea că acest dinozaur are pene doar pe coadă. Cu toate acestea, un nou studiu, publicat în Nature Communications, sugerează că pielea sa avea diferențe în funcție de locul în care au fost prezente sau nu pene. Zonele cu pene păreau să aibă pielea mai moale, similară cu cea a păsărilor moderne, în timp ce zonele fără pene erau solzoase, amintind de pielea de reptile.
Această descoperire a fost posibilă datorită utilizării luminii ultraviolete care a permis cercetătorilor să identifice pete pe o bucată de piele a animalului care nu ar fi fost vizibile fără această lumină. Oamenii de știință au observat apoi structura celulară păstrată a fosilei în detaliu, folosind tehnici avansate de imagistică, cum ar fi razele X și lumina infraroșie. Compoziția chimică a unei fosile de piele de dinozaur îi nedumerește paleontologi. Ea ar fi compusă în principal din silice, același material ca și sticla. Această constatare neobișnuită deschide calea unor potențiale noi descoperiri ale țesuturilor moi în alte fosile de vertebrate.
Potrivit cercetătorilor, studiul acestei noi fosile sugerează că dezvoltarea pielii de pasăre a avut loc doar în anumite zone ale corpului, unde erau prezente pene, în timp ce restul pielii a rămas solzoasă și asemănătoare reptilelor. Această specializare a pielii ar fi permis acestor dinozauri să se protejeze mai bine împotriva rănilor, deshidratării și paraziților, oferind în același timp avantaje evolutive într-un mediu în continuă schimbare.
