Pădurea, această lume vegetală abundentă, ascunde multe mistere. Printre ideile fascinante, cea conform căreia copacii ar putea comunica între ei este cu siguranță una dintre cele mai populare. Auzim adesea vorbind despre „internetul copacilor”, schimbul de semnale și solidaritatea dintre plante… Dar ce spune știința cu adevărat despre acest subiect? Ar trebui să credem într-un fel de limbaj secret între copaci sau este această idee mai degrabă o metaforă poetică? Unul dintre elementele cheie care au alimentat ideea comunicării între copaci este descoperirea micorizelor. Aceasta este o asociere simbiotică între rădăcinile copacilor și ciuperci. Aceste ciuperci formează o rețea subterană, uneori supranumită „Wood Wide Web” (o aluzie la „World Wide Web”), care conectează mai mulți copaci între ei.
Cercetători precum Suzanne Simard, ecologist forestier la Universitatea din British Columbia, au demonstrat, printr-un studiu care a fost publicat în revista Nature, că această rețea micorizală permite schimbul de nutrienți între copaci. De exemplu, copacii mai în vârstă pot transfera carbon (sub formă de zaharuri) către plantele tinere vecine care se luptă să se fotosintizeze suficient. Acest transfer promovează supraviețuirea lăstarilor tineri și demonstrează o formă de cooperare.
Dincolo de schimburile de nutrienți, copacii par capabili să transmită informații prin semnale chimice, în special în situații stresante. Când un copac este atacat de insecte, de exemplu, acesta poate elibera în aer compuși organici volatili (COV) care alertează copacii vecini. Acești copaci își pot apoi consolida apărarea prin producerea de substanțe care resping sau sunt toxice pentru dăunători. Această comunicare chimică a fost demonstrată în mai multe studii de laborator și de teren, în special la anumite specii de conifere și foioase. Atenție, însă: termenul „comunicare” poate fi înșelător. Aceasta nu este o comunicare conștientă, ca la animalele cu sistem nervos. Copacii nu vorbesc și nu au intenții proprii. Semnalele chimice și schimburile de nutrienți sunt rezultatul unor procese biochimice automate.
Unii oameni de știință avertizează, printr-un articol publicat în Trends in Plant Science, împotriva unei interpretări antropomorfice excesive care ar atribui intențiile umane copacilor. Aceștia recomandă în schimb să se facă referire la „transfer de informații” sau „interacțiuni ecologice”.
În ciuda progreselor, mai multe întrebări rămân fără răspuns. De exemplu, în ce măsură aceste schimburi subterane influențează dinamica generală a ecosistemelor forestiere? Care este impactul pe termen lung al acestor interacțiuni asupra biodiversității și rezistenței pădurilor în fața schimbărilor climatice? Mai mult, nu toate speciile de arbori sunt conectate în mod egal prin intermediul acestor rețele micorizale, iar unele schimburi rămân dificil de măsurat cu precizie.
Este clar că arborii nu sunt organisme izolate și că interacționează cu mediul lor, inclusiv între ei, prin intermediul rețelelor subterane și al semnalelor chimice. Aceste descoperiri contestă viziunea tradițională asupra pădurii ca o simplă juxtapunere de indivizi concurenți. Cu toate acestea, a vorbi despre „comunicare” în sensul uman al termenului ar fi o exagerare. Mai degrabă, știința dezvăluie o lume vegetală complexă, cu interacțiuni biochimice automate, esențiale pentru sănătatea pădurilor, dar fără intenție sau conștiință. Concluzia este că pădurea formează un ecosistem dinamic, unde cooperarea și competiția coexistă, modelând peisajele naturale timp de milioane de ani.
Poll: Care este opinia ta despre teoria unei posibile comunicări între copaci?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply