0
(0)

Ideea de a întineri celulele umane pare desprinsă din scenariul unui film SF, dar cercetările din ultimii ani au transformat-o într-un subiect cât se poate de serios în lumea științei. Un studiu recent aduce însă o nuanță importantă: nu toate celulele reacționează la „rețeta” de reîntinerire în același mod, iar tinerețea biologică nu înseamnă automat și funcționare mai bună.

Ce presupune, de fapt, această reîntinerire? Cercetătorii folosesc un set de patru proteine – OCT4, SOX2, KLF4 și c-MYC, cunoscute împreună ca factori Yamanaka – pentru a reseta identitatea celulelor. În mod obișnuit, acest proces transformă celulele mature în celule stem, capabile să devină orice tip de țesut. Totuși, dacă ducem acest proces prea departe, celula își pierde complet funcțiile inițiale – ceea ce nu e de dorit într-un organism viu. De aceea, oamenii de știință testează așa-numita reprogramare parțială: expunerea temporară la acești factori, cu speranța că celula va întineri fără să-și piardă „meseria”.

Echipa de la Gladstone Institutes, coordonată de pionierul Shinya Yamanaka, a vrut să vadă ce se întâmplă cu adevărat când aplici această metodă pe diferite tipuri de celule umane. Au ales trei tipuri: fibroblaste din piele, celule T citotoxice (un soi de „soldați” ai sistemului imunitar) și celule din interiorul vaselor de sânge. Toate proveneau de la adulți între 48 și 63 de ani.

În loc să se bazeze doar pe durata expunerii la factori, cercetătorii au analizat fiecare celulă în parte, urmărind două semne: cât din identitatea originală a celulei a dispărut și cât de aproape a ajuns de starea de celulă stem. În funcție de aceste criterii, celulele au fost grupate în trei stadii: de la reprogramare superficială (celula e încă „ea însăși”), la intermediar și până la apropiere de celulă stem.

Rezultatele au fost surprinzătoare. Fibroblastele au arătat o scădere treptată a „vârstei” epigenetice pe măsură ce treceau spre stadii mai avansate de reprogramare. Celulele vaselor de sânge au „întinerit” rapid chiar și la expuneri scurte. În schimb, celulele T au avut nevoie de reprogramare mai profundă ca să arate semne clare de reîntinerire.

Însă, și mai interesant, nu mereu o vârstă epigenetică mai mică a însemnat și o funcționare mai bună a celulei. Unele celule își recăpătau identitatea inițială după reprogramare, altele nu. Cu alte cuvinte, procesul nu este universal valabil și rezultatele depind de fiecare tip de celulă.

Acest studiu ne arată că reîntinerirea celulară nu este o soluție „universală” și că drumul către terapii anti-îmbătrânire eficiente va fi mai complicat decât am sperat. Totuși, tocmai aceste descoperiri care ridică noi întrebări ne mențin curiozitatea vie și ne împing să explorăm mai departe misterele tinereții la nivel celular.

Sursa: Lifespan.io

Formular 230 Asociatia Science&Technology

Cât de util a fost acest articol pentru tine?

Dă click pe o steluță să votezi!

Medie 0 / 5. Câte voturi s-au strâns din 1 ianuarie 2024: 0

Nu sunt voturi până acum! Fii primul care își spune părerea.

Întrucât ai considerat acest articol folositor ...

Urmărește-ne pe Social Media!

Ne pare rău că acest articol nu a fost util pentru tine!

Ajută-ne să ne îmbunătățim!

Ne poți spune cum ne putem îmbunătăți?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Rating