În apropierea insulelor Indoneziei, recifurile de corali au fost afectate puternic în urma pescuitului cu ajutorul dinamitei în perioada anilor 1990. Distrugerea recifurilor de corali are implicații profunde atât asupra ecosistemelor marine cât și asupra locuitorilor insulelor indoneziene deoarece ele atenuează foarte mult energia valurilor care lovesc coastele. În general se credea că distrugerea recifurilor de corali este ireversibilă. Dar iată că articolul ”Coral restoration can drive rapid reef carbonate budget recovery” publicat în ziua de 8 martie în revista Current Biology vine să ne readucă speranțele.
În lucrare este descrisă activitatea de restaurare a recifelor de corali din apropierea insulei Pulau Bontosua. Aici s-a desfășurat programul MARS Coral Reef Restoration, care a reuși să readucă la viață reciful de corali, restabilind astfel echilibrul ecosistemului. Acest program este unul dintre cele mai mari proiecte de restaurare a recifurilor de corali. Practic fragmente de corali sănătoși sunt atașate de cadre hexagonale din oțel, acoperite mai apoi de nisip. Ele poartă numele de ”stele de recif” și sunt amplasate în zonele deteriorate ale recifurilor.
Coralii transplantați s-au dezvoltat rapid. În numai un an fragmentele de coralu și-au format propriile colonii. După doi ani au început să apară legături între coralii vecini. După numai patru ani structura recifului a devenit asemănătoare cu cea a recifurilor sănătoase.
Măsurarea creșterii recifului de coral s-a făcut pe baza bugetului de carbonat. Acesta este reprezentat de producția de calcar (prin calcificarea coralilor și alegelor coraliere) din care se scade pierderea de calcar prin eroziune. Un recif sănătos produce anual pe fiecare metru pătrat circa 20 kg de calcar. Atunci când avem de-a face cu recifuri dedradate cantatea de calcar scade.
La Pulau Bontosua, datele au demonstrat că în anii de după demararea restaurării producția de calcar s-a triplat. În decurs de patru ani, recifurile restaurate au crescut cu aceeași viteză ca și recifele sănătoase și, prin urmare, au asigurat aceleași funcții importante ale ecosistemului.
Rezultatele pot să pară încurajatoare, dar provocările rămân în continuare. Coralii folosiți pentru restaurarea recifurilor erau din categoria celor ramnificați, deoarece ei pot fi plantați mai ușor. Asta înseamnă că recifurile restaurate au diversitate mai mică a speciilor coraliere, ceea ce poate afecta speciile de viață marină care locuiesc în recif. În plus, coralii ramnificați sunt extrem de sensibili la creșterea temperaturii apei. În concluzie este posibil ca pe măsură ce asistăm la încălzirea climei ei să nu mai poată supraviețui. Altfel spus, trebuie luptat în continuare pentru a se limita creșterea temperaturii medii globale.
