Rușii plănuiesc să folosească metoda clasică de detectare a exoplanetelor, și anume observarea tranzitului lor împrejurul stelelor pe care le orbitează, observare posibilă prin monitorizarea luminii emise de sorii cu pricina, sau mai exact a întreruperii luminii acestora.
La inaugurare, în 1839, observatorul rușilor era o operă de artă a instrumentelor astronomice. El găzduia încă de atunci unele dintre cele mai mari telescoape refractoare (sau lunete astronomice) – cu aperture de 38, respectiv de 76 de centimetri.
Cincizeci de ani mai târziu, observatorul s-a îmbogățit cu un laborator astrofizic, cu un atelier mecanic și cu unul dintre cele mai mari telescoape ale Europei. Alte dotări suplimentare ale observatorului includ un spectrograf Littrow și un telescop solar orizontal, instrumente cu ajutorul cărora institutul a devenit lider mondial în spectroscopie stelară, în catalogare și altele.
Îmbunătățirile modern ale observatorului includ echipament astrografic, un interferometru, radio-telescoape și chiar un refractor adițional de 65 cm.
Căutarea exoplenetelor este unul dintre cele mai populare aspect ale astronomiei moderne și unul dintre domeniile cu cea mai rapidă dezvoltare. În mai puțin de 25 de ani, 755 de planete au fost catalogate – iar numărul este în continuă creștere.
Principalele instrumente care au făcut posibile aceste descoperiri sunt sonda Kepler, a SUA , și telescopul spațial francez CoRoT. Dar și un telescop aflat la sol se poate dovedi o sursă viabilă de detectare a exoplanetelor. Rămâne de vazut ce surprise ne va face observatorul Pulkovo.