Milioane de imagini și mii de ore de filmare sunt înregistrate și stocate zilnic în serverele site-urilor de socializare și în dispozitivele portabile ale oamenilor de pretutindeni. Dar ce ziceți de un tip revoluționar de imortalizare, care să ne permită să înregistrăm aroma îmbietoare a unei prăjituri sau mireasma florilor rare de pe un versant de munte vizitat în week-end?
Sau poate mirosul specific al unui animal de casă ori cel al pielii proaspăt spălate a partenerului de viață? Posibilitățile sunt nenumărate.
Ei bine, Madeleine – nume inspirat din romanul „În căutarea timpului pierdut”, al lui Marcel Proust, care se încheie cu episodul declanșării memoriei involuntare în momentul degustării unei brioșe tip „madlenă” – este proiectul lui Amy Radcliffe, de la Central Saint Martins (Universitatea de Arte din Londra), de cameră care captează nu imagini, ci mirosuri.
Ideea i-a venit prin faptul că „simțul olfactiv este direct legat de memoria emoțională, este simțul la care reacționăm instinctiv în cea mai mare măsură și cel mai departe de a fi reprodus sau stocat digital”.
Camera de „scentografie” a lui Radcliffe are o formă retro-futuristă și funcționează în felul următor: se poziționează pâlnia de sticlă legată de aparat cu furtun deasupra obiectului sau a mediului din care se vrea înregistrat mirosul, apoi o pompă aspiră aerul printr-o zonă impregnabilă cu miros făcută din Tenax – o rășină polimerică poroasă care absoarbe particulele volatile ce creează mirosul. Poate dura de la câteva minute pentru captarea mirosului de căpșuni proaspete, spre exemplu, și până la circa 24 de ore pentru a stoca aroma mai subtilă din atmosferă.
Radcliffe a construit deja un prototip și a trimis câteva mostre spre procesare către un laborator de arome/esteri, dotat cu un dispozitiv de gaz cromatografie – spectrometrie de masă. Acesta este ca un nas uriaș, procesează particulele și produce formule tip grafice, care ilustrează mirosul. Cu ajutorul acestor formule, se poate recrea artificial un miros specific.
În viziunea speculativă a creatoarei aparatului, utilizatorii își vor duce mediile Tenax impregnate de miros la sediul laboratorului local exact așa cum duci un film de 35mm să fie procesat – produsul final nefiind fotografii, ci fiole cu mirosuri, dimpreună cu un disc de bronz ce conține formula, împrumutând procesului un fel de calitate ritualică.
„Poate fi orice, de la mirosul casei bunicilor pe care să îl adulmeci atunci când te simți nostalgic, și până la mireasma unei rude sau a unui partener de care îți este doar. Îmi place ideea de portrete, în sensul că fiecare persoană are mirosul ei unic”, susține Radcliffe. Rămâne de văzut dacă invenția ei va ajunge în zona producției de masă.
