Scorpionii intră în modul „terminator” și își întăresc armele cu metale

„Știam că aceste metale sunt prezente încă din anii 1990,” a explicat Sam Campbell, biolog la Universitatea din Queensland, Australia. „Ce nu știam era dacă scorpionii au evoluat astfel sau dacă acumularea metalelor era un proces accidental, prin absorbția lor din mediu.”

Pentru a răspunde acestei întrebări, Campbell și colegii săi au analizat modul în care metalele sunt distribuite în aculeii și cleștii diferitelor specii de scorpioni. Conform datelor lor, publicate recent în Journal of The Royal Society Interface, prezența metalului nu este deloc accidentală.

Echipa lui Campbell a studiat 18 taxoni de scorpioni selectați din vasta colecție a Smithsonian National Museum of Natural History. Folosind microscopie electronică de înaltă rezoluție și imagistică prin fluorescență cu raze X, cercetătorii au creat hărți colorate detaliate ale tuturor aculeilor și cleștilor, localizând metalele cu o precizie extrem de mare. Aceste hărți le-au permis să reconstruiască modelele de îmbogățire cu metale în „armele” scorpionilor.

În majoritatea specimenelor studiate, zincul era concentrat în mod special la vârful aculeului, structura asemănătoare unui ac folosit pentru otrăvire. „Zincul contribuie la duritate și asigură menținerea rezistenței la vârful acului,” a explicat Campbell. Sub acest vârf întărit cu zinc, manganul devenea adesea metalul dominant într-o regiune distinctă, mai jos în aculeu.

Echipa speculează că manganul din regiunea de sub aculeu îmbunătățește flexibilitatea și absorbția vibrațiilor. Acest aranjament metalic transformă acul într-o lancetă biologică capabilă să străpungă pielea groasă sau exoscheletele prăzilor. „Are sens, dat fiind că înțepătura unui scorpion este foarte agresivă și generează multă forță, așa că acul trebuie să reziste fără să se rupă,” a adăugat Campbell.

Un aranjament similar de metale a fost observat și în clești. Îmbogățirea cu zinc și fier era prezentă numai în rândurile granulare ale chelaei, specific în dențișorii ascuțiți numiți denticles de pe segmentul exterior mobil. Aranjamentul amintește de o sabie samurai, unde materialul cel mai dur este concentrat în principal de-a lungul marginii tăietoare. „Când acești denticuli, acești dinți, apar, vedem îmbogățirea și apoi, în întreaga zonă din jurul lor, în restul cleștelui, nu există deloc metal,” a spus Campbell.

Dar când Campbell și colegii săi au explorat mai adânc variațiile de la o specie la alta,

Sursa: Ars Technica

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România