Astrofizică

Astrofizica este o parte foarte importantă a astronomiei, utilizând știința fizicii pentru observarea și analizarea naturii corpurilor cerești (dar nu a poziției sau mișcării lor în spațiu), a mediului interstelar și a radiațiilor cosmice. Astrofizica e împărțită în două mari categorii: teoretică și experimentală.

În principal, astrofizica examinează emisiile obiectelor din cosmos prin intermediul spectrului electromagnetic (lumina, densitatea, temperatura, compoziția chimică). Tot de această ramură a astronomiei țin și observarea și studiul unor concepte evazive, cum ar fi proprietățile materiei negre, a energiei negre și a găurilor negre, dar și călătoria în timp, „găurile de vierme” sau originile Universului.

Astrofizicienii utilizează în munca lor de cercetare și analiză mai multe discipline ale fizicii, de la mecanică și electromagnetism până la mecanica cuantică sau fizica atomică și moleculară. Astrofizica experimentală este extrem de limitată în acest moment, fiind strâns legată de evoluțiile tehnologice ale explorării spațiale – de exemplu, din cauză că atmosfera Pământului afectează observațiile, este nevoie de telescoape trimise în spațiul cosmic pentru colectarea informațiilor.

Unul dintre cei mai cunoscuți astrofizicieni din istorie este Arthur Eddington, care a reușit să demonstreze, în timpul unei eclipse, că teoria relativității generalizate a lui Einstein este corectă. De asemenea, cunoscutul telescop spațial Hubble a fost numit după astrofizicianul Edwin Hubble, care a demonstrat faptul că Universul este în expansiune.

Vezi în continuare toate materialele din categoria
Astrofizică

Pământul este înconjurat de o „centură de antimaterie”

Astrofizicienii au descoperit, cu ajutorul navei spațiale PAMELA, că în magnetosfera Pământului se manifestă un flux de antiprotoni, rezultați în urma interacțiunilor nucleare dintre radiațiile cosmice (particule încărcate energetic, precum protoni, electroni și nuclee de heliu) și atmosfera terestră, antiprotoni care se acumulează în câmpul geomagnetic la altitudini de câteva sute de kilometri.

Un an din viața lunii (VIDEO)

Website-ul NewScientist prezintă un videoclip de tip time-lapse ce ilustrează, în două minute și treizeci de secunde, Luna, așa cum a arătat ea, noapte de noapte, pe parcursul ultimului an.

Antimateria, „prizonieră” timp de 16 minute

300 de atomi de anti-hidrogen au fost capturați pentru o perioadă de timp record de 16 minute. Este vorba despre un rezultat entuziasmant pentru cercetătorii implicați în experimentul ALPHA de la CERN, din Geneva.

Este nevoie de Lună?

Numărul planetelor extrasolare care ar putea adăposti forme avansate de viață ar putea fi de zece ori mai mare decât se presupunea până acum.

“Viitorul Apărării Planetare” a adunat zeci de curioși în rectoratul Politehnicii...

Așa cum vă anunțam și vineri, Bucureștiul a găzduit duminică, 8 mai 2011, începând cu ora 13:30, un workshop cu porțile deschise pe tema apărării planetare împotriva impacturilor cu asteroizi și comete.

Impactul cu asteroizii – care sunt șansele?

Bucureștiul va găzdui duminică, 8 mai 2011, începând cu ora 13:30, un workshop cu porțile deschise pe tema apărării planetare împotriva impacturilor asteroizilor și cometelor.

La începuturile sale, Universul era unidimensional?

O nouă teorie ne provoacă imaginația: care a fost evoluția dimensiunilor Universului?

Exoplanetele similare Pământului ar putea găzdui vegetație de culoare neagră

Știm că există sisteme stelare binare, pentru că le-am văzut. Am văzut și sisteme solare guvernate de pitice roșii. Știm că în unele cazuri, acestea sunt orbitate de cel puțin o planetă, uneori de natură să întrețină viața. Dar, oare, cum s-ar dezvolta și cum ar fi afectată vegetația în astfel de împrejurări cosmice?

Cu Soarele în „transmisiune directă”

În laboratoarele subterane de la Gran Sasso, dedicate studiului fizicii particulelor, se desfășoară un experiment în măsură să dea la iveală, în timp real, informații importante cu privire la starea Soarelui și a reacțiilor survenite în interiorul lui.

O simulare a Big Bang-ului demonstrează imposibilitatea călătoriei în timp

Universitatea din Maryland, SUA, găzduiește nici mai mult nici mai puțin decât versiunea unui model artificial al Big Bang-ului. Ei bine, un model al urmărilor sale, de fapt.