Acasă SPAȚIU Astrofizică

Astrofizică

Astrofizica este o parte foarte importantă a astronomiei, utilizând știința fizicii pentru observarea și analizarea naturii corpurilor cerești (dar nu a poziției sau mișcării lor în spațiu), a mediului interstelar și a radiațiilor cosmice. Astrofizica e împărțită în două mari categorii: teoretică și experimentală.

În principal, astrofizica examinează emisiile obiectelor din cosmos prin intermediul spectrului electromagnetic (lumina, densitatea, temperatura, compoziția chimică). Tot de această ramură a astronomiei țin și observarea și studiul unor concepte evazive, cum ar fi proprietățile materiei negre, a energiei negre și a găurilor negre, dar și călătoria în timp, „găurile de vierme” sau originile Universului.

Astrofizicienii utilizează în munca lor de cercetare și analiză mai multe discipline ale fizicii, de la mecanică și electromagnetism până la mecanica cuantică sau fizica atomică și moleculară. Astrofizica experimentală este extrem de limitată în acest moment, fiind strâns legată de evoluțiile tehnologice ale explorării spațiale – de exemplu, din cauză că atmosfera Pământului afectează observațiile, este nevoie de telescoape trimise în spațiul cosmic pentru colectarea informațiilor.

Unul dintre cei mai cunoscuți astrofizicieni din istorie este Arthur Eddington, care a reușit să demonstreze, în timpul unei eclipse, că teoria relativității generalizate a lui Einstein este corectă. De asemenea, cunoscutul telescop spațial Hubble a fost numit după astrofizicianul Edwin Hubble, care a demonstrat faptul că Universul este în expansiune.

Vezi în continuare toate materialele din categoria
Astrofizică

Se pare că Luna a avut cândva un câmp magnetic propriu

Pornind de la descoperirea de pietre magnetizate pe suprafaţa selenară, oamenii de ştiinţă şi-au pus o întrebare firească despre existenţa acestora în condiţiile în care Luna nu are câmp magnetic. Se pare că tot ei au găsit şi răspunsul acestei întrebări…

Pământul este înconjurat de o „centură de antimaterie”

Astrofizicienii au descoperit, cu ajutorul navei spațiale PAMELA, că în magnetosfera Pământului se manifestă un flux de antiprotoni, rezultați în urma interacțiunilor nucleare dintre radiațiile cosmice (particule încărcate energetic, precum protoni, electroni și nuclee de heliu) și atmosfera terestră, antiprotoni care se acumulează în câmpul geomagnetic la altitudini de câteva sute de kilometri.

Materia întunecată a fost observată în premieră

Oamenii de știință germani au observat pentru prima oară un fragment din structura materiei întunecate, cea care determină locul de formare al galaxiilor în Univers.

O gaură neagră supermasivă foarte cumpătată

Se știe de multă vreme că centrul Galaxiei noastre adăpostește o gaură neagră supermasivă, SagittariusA*, cu masa echivalentă cu cea a patru miliarde de sori. Deși a fost descoperită încă din 1974, această gaură neagră ascunde multe întrebări care își așteaptă răspunsul.

Pământul este la marginea zonei locuibile

În ediția din 10 martie a revistei Astrophysical Journal, un grup de cercetători analizează limitele zonei în care planetele pot adăposti viața. Autorii studiază și cazul Pământului și ajung la concluzii surprinzătoare.

Sfârșitul cosmologiei observaționale

Va veni o vreme în care cosmologii vor trebui să se bazeze numai pe datele observaționale păstrate în arhive. Universul nostru fiind...

Astrofotografie: Observatorul SDO al NASA a surprins o spectaculoasă explozie solară

Erupția coronală de masă a fost surprinsă de Solar Dynamics Observatory al Agenţiei Spaţiale Americane luni în jurul orei României 19:45, fotografia acesteia reprezentând una dintre cele mai frumoase imagini ale unei explozii solare.

Canibalismul cosmic: reconstituirea

Astronomii sunt obișnuiți să recunoască evenimente catastrofale precum explozia unei supernove, dar sursa de raze X observată începând din 28 martie pe cerul din emisfera boreală, și de-atunci urmărită pas cu pas de echipe de cercetători din toată lumea, este un spectacol atât de rar încât astrofizicienii au avut nevoie de o lună de zile pentru a înțelege ce l-a provocat.

Sare pe luna jupiteriană Europa, poate și viață

Potrivit astronomilor Mike Brown de la Caltech și Kevin Hand din cadrul Laboratorului Jet Propulsion al NASA, misiunea Galileo (1989 – 2003) și telescopul Keck II de pe Mauna Kea, din Hawaii și al său spectrometru OSIRIS au furnizat dovezi care indică faptul că apă sărată provenind din vastul ocean lichid de sub crusta înghețată a satelitului Europa a început să iasă la suprafață.

Un nou Pământ la numai 12 ani-lumină distanță?

Astronomii au descoperit ceea ce ar putea fi cinci planete care orbitează steaua Tau Ceti, cel mai apropiat sistem solar format dintr-o singură stea dincolo de cel în care ne aflăm, stea ale cărei temperatură și luminozitate sunt foarte asemănătoare cu ale soarelui nostru.