Acasă SPAȚIU Astrofizică

Astrofizică

Astrofizica este o parte foarte importantă a astronomiei, utilizând știința fizicii pentru observarea și analizarea naturii corpurilor cerești (dar nu a poziției sau mișcării lor în spațiu), a mediului interstelar și a radiațiilor cosmice. Astrofizica e împărțită în două mari categorii: teoretică și experimentală.

În principal, astrofizica examinează emisiile obiectelor din cosmos prin intermediul spectrului electromagnetic (lumina, densitatea, temperatura, compoziția chimică). Tot de această ramură a astronomiei țin și observarea și studiul unor concepte evazive, cum ar fi proprietățile materiei negre, a energiei negre și a găurilor negre, dar și călătoria în timp, „găurile de vierme” sau originile Universului.

Astrofizicienii utilizează în munca lor de cercetare și analiză mai multe discipline ale fizicii, de la mecanică și electromagnetism până la mecanica cuantică sau fizica atomică și moleculară. Astrofizica experimentală este extrem de limitată în acest moment, fiind strâns legată de evoluțiile tehnologice ale explorării spațiale – de exemplu, din cauză că atmosfera Pământului afectează observațiile, este nevoie de telescoape trimise în spațiul cosmic pentru colectarea informațiilor.

Unul dintre cei mai cunoscuți astrofizicieni din istorie este Arthur Eddington, care a reușit să demonstreze, în timpul unei eclipse, că teoria relativității generalizate a lui Einstein este corectă. De asemenea, cunoscutul telescop spațial Hubble a fost numit după astrofizicianul Edwin Hubble, care a demonstrat faptul că Universul este în expansiune.

Vezi în continuare toate materialele din categoria
Astrofizică

Programul Voyager (2)

Primii noștri mesageri care au reușit să iasă treacă dincolo de frontiera Sistemului Solar au fost cele două sonde Voyager. Sunt emoționant...

Impactul cu asteroizii – care sunt șansele?

Bucureștiul va găzdui duminică, 8 mai 2011, începând cu ora 13:30, un workshop cu porțile deschise pe tema apărării planetare împotriva impacturilor asteroizilor și cometelor.

Quasarii – 50 de ani

În urmă cu 50 de ani, mai precis pe 16 martie 1963, în revista Nature era publicat articolul ”3C 273 : A Star-Like Object with Large Red-Shift” (3C273: Un obiect cu aspect stelar cu o puternică deplasare spre roșu), semnat de Maarten Schmidt. Acesta este momentul în care quasarii își fac apariția în lumea astrofizicii.  Cunoștințele noastre în ceea ce privește aceste fascinante obiecte cosmice au avansat în ultimii ani?

100.000 de planete interstelare hoinăresc prin Calea Lactee

Un studiu al astrofizicienilor Universităţii Stanford asupra aşa-numitelor planete „hoinar” relevă existenţa a nu mai puţin de 100.000 de astfel de obiecte cosmice în galaxia noastră.

Eminescu vs Einstein

De fiecare dată când citesc ecuațiile lui Einstein, sunt uimit de ordinea pe care creierul meu o recunoaște în Univers. De...

O sondă artificială a recoltat în premieră atomi din afara Sistemului...

O mică sondă spațială aflată pe orbita circumterestră a interceptat pentru prima oară vântul interstelar, detectând patru tipuri de atomi care își au originea în stele îndepărtate și au traversat Universul pentru a ajunge în proximitatea Pământului.

Prima hartă geologică completă a satelitului planetei Jupiter, Io, dezvăluie o...

Au trecut mai bine de patru sute de ani de când Galileo Galilei a descoperit satelitul jovian Io, ocazie cu care o echipă de cercetători a Universităţii Arizona a realizat prima sa hartă geologică completă. Harta, publicată în U.S. Geological Surve, ne arată una dintre cele mai active lumi vulcanice din Sistemul Solar.

Cum ar fi dacă planetele din Sistemul Solar ne-ar orbita la...

Este lesne de imaginat că, dacă celelalte planete din Sistemul Solar s-ar afla față de Pământ la aceeași distanță care ne desparte de Lună, ele s-ar vedea foarte mari pe cer. Pentru a vă face o idee despre un astfel de scenariu, priviți videoclipul de mai jos.

O stea din șase are o planetă de mărimea Pământului

Datele trimise de către Telescopul Spațial Kepler devin din ce în ce mai interesante. În galaxia noastră ar putea exista cel puțin 17 miliarde de planete echivalente cu Terra, în ceea ce privește diametrul.

Exoplanetele similare Pământului ar putea găzdui vegetație de culoare neagră

Știm că există sisteme stelare binare, pentru că le-am văzut. Am văzut și sisteme solare guvernate de pitice roșii. Știm că în unele cazuri, acestea sunt orbitate de cel puțin o planetă, uneori de natură să întrețină viața. Dar, oare, cum s-ar dezvolta și cum ar fi afectată vegetația în astfel de împrejurări cosmice?