Un nou gel termosensibil și un bio-adeziv fac posibilă reconectarea vaselor de sânge rupte fără a mai fi necesară penetrarea lor cu acul și ața. Invenția este un pas important în sfera chirurgiei cardiovasculare, deoarece reprezintă cea mai mare schimbare pe teritoriul suturării vaselor de sânge din ultima sută de ani, sunt de părere specialiștii Centrului Medical Universitar Stanford, din Palo Alto, California.

 

Substanța gelatinoasă este un polimer termo-elastic (reversibil), Poloxamer 407, aprobat deja pentru utilizare medicală. Echipa de cercetare a modificat polimerul astfel încât să devină solid și elastic la temperaturi mai mari decât cea a corpului uman și să se dizolve în circuitul sangvin atunci când se reglează termic la nivelul acestuia.

Suturile sunt eficiente în reatașarea vaselor de sânge tăiate, dar pot veni cu unele complicații, așa cum ar fi tramumatizarea celulelor prin împungerea cu acul și strivirea vasului generatoare de cheaguri de sânge. De asemenea, suturarea vaselor sanguine mai înguste de un milimetru este o sarcină foarte dificilă, uneori imposibilă.

Sutura constă în coaserea împreună a două capete de vas și apoi tensionarea cusăturii pentru a deschide lumenul, sau partea interioară a vasului, încât sângele să poate circula liber. Lipirea, în schimb, a unui vas de sânge, ar presupune ca lumenul să fie menținut deschis la diamterul său maxim pe toată durata intervenției – este asemănător cu a încerca atașarea a două baloane dezumflate. Dar dilatarea lumenului prin introducerea unui corp înauntru induce, de asemenea, o gamă largă de probleme.

O variantă ar fi introducerea gheții, care s-ar topi ulterior, dar ar însemna răcirea extremă a vaselor, ceea ce ar consuma timp și ar fi dificil pe masa de operație. Așa a apărut la suprafața ideea unui material biocompatibil cu stare de agregare variabilă, care s-ar putea transforma cu ușurință din lichid în solid și invers.

Așa intrat în scenă Poloxomer 407. Într-un experiment pe aorte de șoareci, echipa de cercetare a încins polimerul cu o lampă cu halogen și a folosit substanța solidificată pentru a umple lumenul, deschizându-l complet. Apoi, cercetătorii au folosit un lipici bioadeziv deja existent pentru a lipi la loc vasele de sânge.

Tehnica polimerului a fost de cinci ori mai rapidă decât cea tradițională a suturării manuale, potrivit cercetătorilor. A funcționat chiar și în cazul vaselor superfine, cu diametrul de numai 0,2 milimetri, care nu pot fi reparate cu acul și ața. Echipa a monitorizat subiecții testelor (șoareci) până la doi ani după intervenție, fără a constata vreo complicație. Este posibil, de aceea, ca noul tratament cu polimer și lipici să aibă un real potențial de a spori eficiența și rezultatele tratării chirurgicale a afecțiunilor cardiovasculare.

Sursa