Tehnică&Inventică

Până acum, știința invizibilității, mai exact a nedetectabiliății, s-a răsfrânt asupra mediilor deja obscure, precum cerul nopții, sau adâncurile oceanice. Mai nou, inginerii produc materiale capabile să ascundă orice obiect aflat în plin câmp vizual. În loc să curbeze lumina spre interior, așa cum fac apa și sticla, aceste metamateriale optice o curbează în exterior, ghidând fotonii pe lângă un obiect așa cum apa unui râu ocolește piatră.

Îi putem spune „psihologia inversă a materialelor”. Este ca și cum o pernă sau o saltea s-ar umflat în loc să se turtească atunci când o persoană se așează pe ea. Sau un elastic s-ar restrânge atunci când se încearcă întinderea lui.  Dacă doi fizicieni de la Universitatea Northwestern au dreptate, atunci cercetătorii vor putea crea materiale cu astfel de proprietăți utopice, la un moment dat.

Specialistul în cibernetică Holger Hermann, de la Universitatea Saarland, din Germania, a construit un sistem de frânare wireless (fără fir/cablu) pentru biciclete, care funcționează în 99,999999999997% din cazuri. Această valoare se traduce, în medie, prin trei eșecuri la un trilion ( o mie de miliarde) de acționări ale frânei.

Durdu Guney, profesor de inginerie electrică și computere în cadrul Universității Tehnologice din Michigan, lucrează la crearea unei „superletinle” pe bază de metamateriale – o mult-râvnită lentilă perfectă din punct de vedere optic, capabilă să întrebuințeze lumina vizibilă pentru a face observabile de către ochiul uman obiecte nu mai mari de 100 de nanometri. Într-o zi, o astfel de tehnologie ar putea fi încorporată în smartphone-uri.

Inginerii Universității din California în Berekeley au creat primul difuzor pe bază de grafen construit vreodată: o cască audio. În stare brută, fără niciun fel de optimizare, proprietățile fizice și electrice superioare ale grafenului îi permit căștii în componența căreia se află să genereze un răspuns în frecvență comparabil sau chiar mai bun decât cel al unei perechi de căști comerciale marca Sennheiser.

Organizația austriacă ZSI – Zentrum Fur Soziale Innovation (Centrul pentru Inovație Socială), cu sediul în Viena, are în derulare un proiect internațional, marca UE, cu privire la nivelul de popularitate al tehnologiilor Nano – sau nanotehnologiei – în rândul cetățenilor europeni de diferite naționalități.

Practic, acest „tatuaj” este un senzor wireless de grosimea unei foi de hârtie şi care funcţionează ca un sistem de alarmă ultrasensibil al sistemului imunitar.