Tehnică&Inventică

Cercetătorii austrieci de la TU Viena au stabilit un nou record de viteză în tipărirea 3D a nano-obiectelor, ei reuşind să creeze o micro-maşină de Formula 1 de 0.285 mm lungime în numai 4 minute.

Laboratoarele Fujitsu au dezvoltat o tehnologie de ultimă generație a interfeței cu utilizatorul, capabilă să detecteze cu exactitate degetul acestuia și ce anume atinge el, creând astfel un sistem interactiv tip ecran tactil care folosește obiectele din lumea reală.

Corporația Fujifilm a dezvoltat un material de conversie termoelectrică folosind un polimer organic, modulul fiind recomandat tocmai de faptul că poate fi produs prin îngemănarea materiei organice cu tehnologiile de printare 3D.

Cititoare de ochi primitive au început să fie implementate mai nou multor echipamente electronice, dar noul dispozitiv creat de o echipă de la Universitatea Carnegie Mellon reprezintă un salt în domeniu. Acesta are la bază un sistem de citire care poate detecta, spre exemplu, identitatea unui șofer aflat la volanul unei mașini în mers, atunci când acesta încalcă regulile de circulație (sau nu).

Îi putem spune „psihologia inversă a materialelor”. Este ca și cum o pernă sau o saltea s-ar umflat în loc să se turtească atunci când o persoană se așează pe ea. Sau un elastic s-ar restrânge atunci când se încearcă întinderea lui.  Dacă doi fizicieni de la Universitatea Northwestern au dreptate, atunci cercetătorii vor putea crea materiale cu astfel de proprietăți utopice, la un moment dat.

Încă suntem impresionați de efectele speciale care le permit eroilor din filme să emită fascicule laser distrugătoare din ochi (X-Men), sau să lanseze raze devastatoare de energie din palmă (Iron Man), dar nimic nu se compară cu efectul unui spectacol similar pe viu.

Savanții Laboratorului Lincoln, din cadrul Institutului Tehnologic Massachusetts, au pus bazele unei noi tehnologii radar care permite vizibilitatea prin pereți. În mod normal, asemenea luminii din spectrul vizibil, și undele radio ale radarelor ricoșează din obiectele solide. Dar, noul sistem al cercetătorilor de la MIT „penetrează” obstacolele solide, oferind instantaneu o perspectivă asupra activității de pe cealaltă parte a acestora.