Tehnică&Inventică

Centralele nucleare sunt amplasate în apropierea surselor de apă, apă care este folosită pentru răcirea deșeurilor radioactive. De aceea, apa contaminată cu material radioactiv este adesea una dintre problemele cele mai grave pe care le ridică aproape orice dezastru nuclear.

Un nou tip de înveliș acustic le-ar putea permite undelor sonore să circule nestingherite pe lângă obiecte. Invenția s-ar dovedi utilă în construirea unor săli de spectacole mai performante acustic, a unor spații neperturbate fonic și a unor dispozitive la purtător pentru anularea sunetului ambiental.

Potrivit lui Richard Vaia, care studiază materialele high-tech în cadrul laboratorului de cercetare al Bazei Aeriene Wright-Patterson, din Ohio, minusculii mușchi artificiali recent creați de o echipă internațională de oameni de știință – coordonată de Ray Baughman, specialist în nanotehnologie la Universitatea din Texas în Dallas – sunt de 200 de ori mai puternici decât fibrele musculare naturale de dimensiuni similare.

De mai multă vreme sunt studiate așa-numitele metamateriale, care sunt capabile să asigure invizibilitatea obiectelor. Pe baza aceleiași idei, am putea face clădirile să fie ”invizibile” pentru undele seismice.

Cercetătorii și inginerii specializați în tehnologii medicale încearcă să reducă dimensiunile echipamentelor de diagnosticare încât acestea să devină mobile, dar una dintre provocări este identificarea unei metode facile de a amesteca mici mostre de lichid în mod corect.

Încă suntem impresionați de efectele speciale care le permit eroilor din filme să emită fascicule laser distrugătoare din ochi (X-Men), sau să lanseze raze devastatoare de energie din palmă (Iron Man), dar nimic nu se compară cu efectul unui spectacol similar pe viu.

Durdu Guney, profesor de inginerie electrică și computere în cadrul Universității Tehnologice din Michigan, lucrează la crearea unei „superletinle” pe bază de metamateriale – o mult-râvnită lentilă perfectă din punct de vedere optic, capabilă să întrebuințeze lumina vizibilă pentru a face observabile de către ochiul uman obiecte nu mai mari de 100 de nanometri. Într-o zi, o astfel de tehnologie ar putea fi încorporată în smartphone-uri.