Tehnică&Inventică

TeraDiode, o ramură comercială a Laboratorului Lincoln din cadrul Institutului Tehnologic Massachusetts (MIT), lansează pe piață un nou tip de sistem laser, ce funcționează cu ajutorul unei diode laser despre care cei care au creat-o susțin că produce o rază mai strălucitoare, mai puternică și mai concentrată decăt predecesoarele ei.

Cititoarele cu radiație de tipul teraHertz (radiaţia terahertz (THz) se află în spectrul electromagnetic între infraroşu şi microunde, având domeniul de frecvenţă între 100GHz şi 10THz) sunt susceptibile de a putea „vedea” prin pereți, prin textile și prin alte tipuri de materiale. Problema lor este, însă, că fie sunt voluminoase și costisitoare, fie folosesc nanolaseri de mare putere care le limitează funcționarea.

De grafen se vorbește deja de ani buni ca despre o promisiune pentru materiale eficiente ieftin de produs și de folosit, care vor face posibile revoluții tehnologice, dar derivatul din carbon întarzie să se arate în viața de zi cu zi sub forma unor aplicații practice.

De la apariția difuzoarelor şi până în prezent, acestea au evoluat mult, astfel că în zilele noastre difuzoarele Hi-Fi pot reda întreaga gamă de sunete audibile. Problema este că, oricât s-ar chinui producătorii de astfel de echipamente, ele nu pot emite o frecvenţă lină în toate direcţiile, având „puncte moarte”, datorate undelor sonore care se suprapun şi se anulează reciproc.

Americanii de la NanoLight susțin că au reușit să creeze cel mai eficient bec din lume. Evident, este vorba de un bec cu leduri care consumă doar 12 W pentru a reproduce echivalentul luminos al unui bec incandescent de 100 W.

Milioane de imagini și mii de ore de filmare sunt înregistrate și stocate zilnic în serverele site-urilor de socializare și în dispozitivele portabile ale oamenilor de pretutindeni. Dar ce ziceți de un tip revoluționar de imortalizare, care să ne permită să înregistrăm aroma îmbietoare a unei prăjituri sau mireasma florilor rare de pe un versant de munte vizitat în week-end?

Mogees (sau Suprafață Gestuală Mozaicală, în traducere aproximativă) este un dispozitiv muzical miniatural, construit de Bruno Zamborlin, Norbert Schnell și Frederic Bevilacqua, ce se aseamănă la prima vedere cu un stetoscop, dar care îi oferă oricărui utilizator posibilitatea de a se exprima muzical, chiar dacă nu cunoaște vreun instrument acustic.