Știința a confirmat în sfârșit ceea ce mulți bănuiau de mult: timpul pare să încetinească la sală. Și nu, nu este din cauza plictiselii, nici din cauza persoanei care vorbește la nesfârșit la telefon pe bicicleta eliptică de alături. Conform unui studiu publicat recent în revista Brain and Behavior, creierul uman percepe timpul diferit în timpul efortului fizic. Cercetătorii olandezi și britanici au realizat un studiu pe 33 de voluntari cărora li s-a cerut să pedaleze o bicicletă staționară, estimând în același timp intervale de timp de 30 de secunde în mai multe momente cheie: înainte, în timpul și după o alergare de 4.000 de metri. Protocolul includea trei versiuni: o cursă solo, una împotriva unei „fantome” (ca în jocurile video) și una în confruntare directă cu un adversar. În fiecare etapă, participanților li s-a cerut să indice, fără ceas sau indiciu vizual, momentul în care considerau că au trecut 30 de secunde. Rezultatul: estimările lor au fost, în medie, cu 8 până la 9% mai rapide decât cele din timpul real. Cu alte cuvinte, simțeau că timpul trece mai încet.
Cercetătorii au prezentat mai multe explicații. Una dintre cele mai convingătoare este legată de supraîncărcarea cognitivă. Creierul mobilizează o mare parte din resursele sale pentru a gestiona efortul fizic: respirația, coordonarea, durerea, echilibrul etc. Acest lucru lasă mai puțină lățime de bandă pentru a estima cu precizie trecerea timpului. Fiecare secundă pare apoi mai densă, mai „prezentă” – un fenomen bine documentat în situații stresante sau de urgență. Când suntem copleșiți de informații senzoriale și de eforturi de gestionare, ceasul nostru intern începe să accelereze. Timpul pare să se întinde.
În mod surprinzător, introducerea unui adversar sau a unei provocări competitive nu a schimbat percepția asupra timpului. Indiferent dacă au pedalat singur sau împotriva cuiva, fiecare participant a supraestimat durata cu 30 de secunde în același mod. În mod similar, variațiile intensității în timpul exercițiului fizic nu au influențat această percepție. Acest lucru sugerează că exercițiul fizic în sine, nu motivația sau stresul competiției, este cel care ne perturbă ceasul mental.
Acest studiu evidențiază un factor cheie al performanței: ritmul. Alergarea, înotul sau mersul cu bicicleta în mod eficient se bazează pe capacitatea de a menține un ritm constant. Sportivii de elită, precum Michael Phelps, folosesc tehnici de vizualizare mentală pentru a-și stăpâni tempo-ul la perfecție.Dar dacă percepția noastră asupra timpului este distorsionată în timpul exercițiilor fizice, cum putem rămâne consecvenți? Cercetătorii iau în considerare soluții precum utilizarea stimulilor externi – de exemplu, semnale luminoase sincronizate – pentru a ajuta sportivii să mențină ritmul în ciuda confuziei temporale induse de exerciții fizice.
Deși acest studiu este de mică amploare, deschide calea către numeroase cercetări. Înțelegerea modului în care creierul percepe timpul în diferite contexte fizice ar putea ajuta la conceperea unor programe de antrenament mai bune, dar și la evitarea anumitor erori tactice în timpul unei curse. Problema depășește limitele sportului: această distorsiune a timpului ar putea viza și alte situații de supraîncărcare cognitivă, cum ar fi munca sub presiune sau intervențiile de urgență. Printr-o mai bună înțelegere a acestui mecanism, am putea îmbunătăți procesul decizional în contexte critice.
Poll: Care este efectul exercițiilor fizice asupra percepției noastre asupra timpului?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply