Când ne imaginăm Epoca de Piatră, gândul ne zboară automat la topoare cioplite și sulițe din piatră. Totuși, adevărul este că oamenii preistorici lucrau cel mai mult cu lemnul — un material ușor de prelucrat, dar care, din păcate, nu rezistă prea mult trecerii timpului. Tocmai de aceea, orice urmă de unelte de lemn vechi de zeci de mii de ani este o adevărată comoară pentru arheologi.
Într-un adăpost sub stâncă din Spania, la Abric Romaní, vest de Barcelona, natura a jucat rolul unui conservator neobișnuit. Apa bogată în minerale a acoperit uneltele de lemn folosite de neanderthalieni cu o crustă asemănătoare calcarului. Lemnul s-a descompus treptat, dar a lăsat în urmă matrițe goale, fidele formei originale. Practic, piatra a păstrat „amprenta” obiectelor din lemn, ca într-un negativ fotografic tridimensional.
Recent, o echipă de arheologi spanioli a analizat nu mai puțin de 597 de astfel de urme din lemn, provenite din zone unde neanderthalienii au trăit între 62.000 și 40.000 de ani în urmă. Descoperirile includ sulițe, bețe pentru săpat, tăvi din scoarță, resturi de adăposturi și chiar un ciomag unic, care nu seamănă cu nimic din ce s-a mai găsit până acum. Toate acestea sugerează că neanderthalienii nu erau doar niște „veri mai puțin inteligenți” ai oamenilor moderni, ci meșteri pricepuți, capabili să confecționeze o gamă variată de obiecte din lemn.
Până acum, cele mai vechi unelte de lemn descoperite erau aproape exclusiv arme, găsite în locuri unde nămolul sau apa lipsită de oxigen a încetinit degradarea. Însă la Abric Romaní, uneltele provin dintr-un loc de trai efectiv: aici, neanderthalienii vânau, găteau, dormeau și își confecționau obiectele de zi cu zi, timp de mii de ani. Faptul că urmele de lemn apar strat după strat demonstrează că prelucrarea lemnului era o activitate obișnuită, nu doar un gest izolat.
Metoda de conservare a fost la fel de ingenioasă precum descoperirile în sine. După ce specialiștii delimitau și fotografiau fiecare matriță, consolidau crusta fragilă și, cu multă grijă, o deschideau. Dacă în trecut matrițele erau umplute cu rășină sau ghips pentru a obține replici, astăzi tehnologia 3D permite scanarea și imprimarea lor, astfel încât orice detaliu — chiar și structura celulelor de lemn — poate fi studiat fără a distruge originalul.
Aceste descoperiri ne obligă să privim cu mai mult respect și curiozitate spre neanderthalieni. Nu doar că vânau cu sulițe, ci își amenajau viața de zi cu zi cu ajutorul unor obiecte de lemn complexe, adaptate nevoilor lor. Poate că, în fața acestor amprente din piatră, ar trebui să ne întrebăm: câte alte povești ale trecutului așteaptă încă să fie descoperite acolo unde natura și timpul s-au aliat pentru a le păstra?
Sursa: Ars Technica
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply