”Dacă citesc o carte pe săptămână, voi reuși să citesc numai câteva mii de cărți pe parcursul vieții mele, adică numai o mică parte din cărțile aflate în marile biblioteci din timpul nostru. Șmecheria este să știi ce cărți să citești.” (Carl Sagan, Cosmos)
Alte două sintagme au prins viață în zilele noastre: ”fake news” și ”alternative facts” și asta nu pentru că ceea ce desemnează ele a apărut acum, ci, probabil, din cauză că s-a ajuns într-o situație pe care eu o consider a fi critică. Internetul, întocmai ca și colile de hârtie acceptă orice năzbâtie. Dar, spre deosebire de hârtia uitată într-un sertar, Internetul difuzează instantaneu informațiile, într-un mod nediscriminator, chiar dacă ele sunt false sau reprezintă ”fapte alternative”.
Mă voi opri un pic asupra sintagmei ”alternative facts”, care are o istorie amuzantă. Vinovată de apariția ei este Kellyanne Conway, consilieră a Președintelui american Donald Trump. În timpul unui interviu, transmis în direct de către postul de televiziune NBC, ea fost solicitată să explice de ce prima cuvântare a secretarului de presă a Casei Albe, Sean Spicer, se afirma că la instalarea președintelui american au participat cel mai mare număr de oameni din istoria Americii, lucru complet neadevărat.
Kellyanne Conway a răspuns așa ”Nu mai fi atât de dramatic Chuck. Tu spui că este un neadevăr. Iar Sean Spicer, secretarul nostru de presă, a oferit fapte alternative pentru asta. […]” Reporterul NBC a reacționat imediat: ”Stai o clipă… Fapte alternative?!”, Conway: ”Astea sunt…”, reporterul NBC: ”Fapte alternative?! Patru din cinci afirmații [făcute de Sean Spicer] nu erau corecte…”, Conway: ”Hei Chuck, de ce… hei Chuck…”, reporterul NBC: ”[…] Patru din cinci afirmații s-au dovedit a fi neadevărate. Uite, dovezile alternative nu sunt dovezi. Sunt falsuri!” Foarte repede ”alternative facts” au devenit ținta glumelor pe internet, unele dintre ele fiind foarte amuzante.
Psudoștiința se folosește intens de aceste ”faptele alternative” pentru a își promova știrile false. Așa cum o spun de fiecare dată, tocmai minunatul instrument numit Internet, face ca această răspândire să fie extrem de eficientă. Iar eu văd în asta un mare pericol. Nu este vorba despre un pericol virtual, ci despre unul care devine adesea real. Pe rețeaua web se găsesc prea adesea informații de-a dreptul aiuritoare ce țin de medicina alternativă. Să fie clar, medicina alternativă, întocmai ca faptele alternative, nu este o medicină, ci un fals, o falsă medicină.
Pericolul vine din faptul că prea mulți oameni cred cu tărie ceea ce citesc pe monitorul calculatorului, refuzând să treacă informațiile printr-un filtru rațional. Unii ajung să renunțe la tratamentele oferite de medici calificați, pentru a apela la tot soiul de rețete magice. Se întâmplă ca din asta să se moară. Acesta nu este un fapt alternativ, ci o realitate.
Cum am putea contracara răspândirea știrilor false și faptelor alternative pe Internet? Este foarte dificil de găsit o soluție. Ne-am putea imagina niște algoritmi care să analizeze automat conținuturi și să stabilească nivelul de adevăr al acestora? Bineînțeles că ne putem imagina așa ceva, dar este practic imposibil. Avem nevoie de intervenția omului pentru analizarea conținuturilor postate pe Internet.
De exemplu, în rețeaua de socializare Facebook ai posibilitatea de a raporta postările pe care le considerați că se încadrează în categoria ”fake news”. O inițiativă lăudabilă, dar am oarece îndoieli în privința eficienței ei, cel puțin în ceea ce privește pseudoștiința. Să nu neglijăm faptul că adevărul în știință nu e ceva ce se susține democratic, ci pe bază de dovezi, pe fapte reale. Mă tem că, de exemplu, postările legate de eficiența reală a vaccinării vor fi marcate ca ”fake news”, de către perseverenții luptători împotriva vaccinării.
Desigur, FaceBook apelează și la o examinare independentă a raportărilor, dar acesta îmi pare a fi un mecanism extrem de greoi. De altfel, în urmă cu câteva luni, mai înainte de apariția posibilității de a marca o postare ca fiind ”fake news”, s-a întâmplat ca grupul ”We Love GMOs and Vaccines” să fie exclus de pe rețeaua de socializare, în urma raportărilor utilizatorilor furioși. Ce greșeală comisese acest grup? Greu de spus. Acolo era apărată știința, în încercarea de a contracara dezinformările răspândite de către năzbâtiofili. În cele din urmă lucrurile s-au rezolvat, dar a durat o lună până când grupul să reapară pe FB…
Vreau să deschid acum o scurtă paranteză. Nu cred că ar trebui să fie create mecanisme prin care să fie exclusă publicarea de informații pseudoștiințifice pe Internet sau altundeva, oricât de periculoase ar fi ele. Ele ar deschide larg poarta către abuzuri. Am închis paranteza. Pe de altă parte, cred că soluția pentru a limita limitarea năzbâtiilor vine tot de la oameni.
În primul rând oamenii de știință ar trebui să se implice cât mai mult în apărarea științei. Este adevărat, aflat în turnul său de fildeș, omul de știință nu se simte obligat să intervină, oferind informații accesibile publicului larg, pentru a contracara pseudoștiința răspândită pe Internet. Iar atunci când intervin, efectele se văd prea puțin. Năzbâtiofilii au de obicei mult mai mult timp pentru a își promova năzbâtiile, pentru că adesea nu au altceva de făcut.
Phil Williamson, profesor asociat la Universitatea East Anglia, făcea un apel pentru implicarea oamenilor de știință, în articolul ”Take the time and effort to correct misinformation” (Depuneți timp și efort pentru a corecta dezinformarea), publicat în revista Nature. El spunea așa: ”Contracarearea neadevărurilor ar putea să nu producă un efect imediat, dar cândva, undeva, cineva va citi răspunsul nostru. Ținta noastră nu este negustorul de nonesensuri, ci acei cititori care au mintea deschisă către problemele științei. O minciună poate călători multă vreme, mai înainte ca adevărul să îi tocească tălpile, dar o minciună care nu este combătută nu se va opri niciodată.”
Uneori, rezultatele pot fi obținute mai rapid, dacă se acționează din timp. Atunci se poate ”crea” un ”vaccin” împotriva năzbâtiilor, așa cum se arată în articolul ”Inoculating the Public against Misinformation about Climate Change” (Vaccinarea publicului împotriva dezinformărilor despre schimbările climatice), publicat în 23 ianuarie de ”Global Challenges”.
Studii anterioare arătau că există o mare neînțelegere în rândul publicului larg asupra consensului științific în ceea ce privește rolul factorului uman în schimbările climatice. Acest consens este contestat de către negaționiști, ceea ce a făcut ca mulți oameni să pună la îndoială atât consensul oamenilor de știință, cât și rolul omului în schimbările climatice.
Studiul a vrut să verifice dacă este posibil ca ”mesaje de vaccinare preventivă” să contracareze această dezinformare. În prima fază a studiului, cercetătorii au expus mai bine de 2.000 de persoane la mesajele a două site-uri: unul care apela la dovezile științifice pentru rolul omului în schimbările climatice și apoi la un site negaționist. Efectul? Site-ul negaționist a avut o influență mai mare, subiecții au început să aibă mari îndoieli asupra consensului științific.
În a doua etapă a studiului a fost folosit un eșation tot de circa 2.000 de persoane. De această dată a fost folosit un vaccin. Înainte de le fi prezentat site-ul negaționist, subiecților le-a fost demonstrat că multe dintre afirmațiile din site-ul negaționist sunt năzbâtii. De exemplu, pe acel site se făcea referire la așa numita Petiție Oregon, care era semnată, chipurile, de numeroși oameni de știință care contestă rolul omului în schimbările climatice. Subiecților li s-a arătat că printre semnatarii petiției se află Darwin și membrele trupei Spice Girls.
Rezultatul acestei ”vaccinări”? Mult mai puțini subiecți au mai fost influențați de site-ul negaționist… Așa cum se exprima Sander van der Linden, unul dintre autorii studiului amintit, ”La fel cum o doză mică de vaccin activează răspunsul sistemului imunitar pentru a lupta împotriva bolilor infecțioase, inocularea mesajului potrivit poate ajuta la protejarea minții împotriva efectelor dezinformării.”
În al doilea rând, dumneavostră înșivă puteți să vă creați propriul scut împotriva dezinformării. Uneori poate fi foarte dificil, mai ales atunci când năzbâtia nu este foarte evidentă sau atunci când se suprapune peste propriile credințe. Nu vă pot oferi acum un manual pentru identificarea năzbâtiilor postate pe Internet, poate că îl voi schița cândva.
Vă sugerez doar să apelați cât mai mult la surse de informare de bună calitate, care și-au căpătat în timp o reputație solidă. Evitați acele site-uri care nu fac decât trimiteri vagi către sursa de informare. Dacă găsiți știri senzaționale, oricât de convigătoare ar fi, verificați-le cu atenție. Expresiile incerte, de tipul ”NASA anunță că”, ”un grup de cercetători britanici”, ”marele savant” etc, atunci când nu fac trimiteri concrete către documentele care au stat la baza știrii, trebuie să vă aprindă un semnal de alarmă.
Pe scurt, parafrazându-l pe Sagan, pentru a vă apăra împotriva năzbâtiilor, ”șmecheria este să știi ce să citești”…
