Principiul conservării energiei nu îi împiedică pe inventatorii lipsiți de cunoștințele necesare să propună mereu mașini perpetuum mobile. Aceşti oameni au, fără îndoială, omologi în artă, finanțe, educație și în toate domeniile activităților umane. Ei nu își pierd timpul pentru a face efortul de a cunoaște faptele, mai înainte de a deveni susținătorii unor opinii inacceptabile. Sunt oameni care mai întâi sar la concluzii, pentru ca mai apoi să distorsioneze faptele în conformitate cu opiniile lor, devenite irezistibile.
Robert Andrews Millikan
Multă zarvă a făcut invenția unui inginer băcăuan, care susținea, nici mai mult, nici mai puțin, că a realizat un motor care funcționează exclusiv pe baza separării hidrogenului de oxigen, din diverse lichide, cu ajutorul unui generator de ioni. Practic, se susținea că inginerul nostru a realizat faimosul motor cu apă.
Pe un binecunoscut site dedicat automobilelor se scria, pe 7 august 2017 că ”[…], un inginer din Bacău, a inventat motorul care funcţionează pe bază de hidrogen. Băcăuanul şi-a pus în practica invenţia ataşând maşinii sale (un Cielo cumpărat la mâna a doua din Spania) un dispozitiv care funcţionează cu un amestec de apă, oţet, cola sau chiar urină. Maşina poate fi considerată ecologică deoarece arde hidrogen şi elimină oxigen. […] şi-a testat maşina şi la RAR, iar rezultatele în privinţa emisiilor au fost zero. «Orice lichid care conţine hidrogen poate fi folosit drept combustibil pentru motor. Dispozitivul funcţionează cu oțet şi cola, chiar si cu urină» a declarat inginerul băcăuan. […] afirmă că orice lichid s-ar pune în motor, cu trei litri, se poate circula chiar şi 5.000 de kilometri. Secretul constă generatorul de ioni, care separă hidrogenul de oxigen. Totuşi, maşina are nevoie de benzină doar pentru a fi pornită, iar după asta motorul funcţionează cu amestecul de apă, oţet, cola sau chiar urină.”
Acest text a fost scris oarecum neglijent. Nu are cum să nu îți sară în ochi faptul că motorul inginerului băcăuan ”arde hidrogen şi elimină oxigen” (deși se învață încă din gimnaziu, vă reamintesc că atunci când arzi hidrogen obții banala apă). Dar ideea principală rămâne în picioare. Un româm a inventat o mașină care funcționează cu… apă.
Ideea nu este una tocmai nouă. În 1990, americanul Stanley Meyer breveta un motor similar. Patentul îl puteți citi și dv, dacă dați o simplă căutare după US4936961 (A), Method for the production of a fuel gas (Metodă pentru producerea de gaz combustibil). Eu încerc doar să rezum ideea care stă la baza lui. Mayer folosește o sursă de curent alternativ pentru a realiza electroliza apei. Frecvența acestui curent alternativ este aleasă astfel încât să producă rezonanța moleculelor de apă și astfel se consumă mult mai puțină energie pentru a separa, prin electroliză, hidrogenul de oxigen. Se obține astfel un amestec combustibil de oxigen și hidrogen. În anul 1992, Meyer mai obţine patentul US5149407A, Process and apparatus for the production of fuel gas and the enhanced release of thermal energy from such gas (Proces și aparat pentru producerea de gaz combustibil și [pentru] eliberarea sporită a energiei termice din acest gaz). Conform brevetului atomii de gaz obținuți cu dispozitivul descris în brevetul de mai sus ”sunt apoi ionizați și arși termic eliberând astfel o cantitate de energie mai mare decât cea obținută prin arderea în aerul ambiental.” Meyer a făcut și câteva ”demonstrații” cu motorul său și susținea că poate parcurge distanța dintre Los Angeles și New York cu numai 83 l de apă. (Este o performanță de-a dreptul modestă în raport de cei 3 l consumați de motorul inginerului băcăuan pentru parcurgerea unei distanțe de 5.000 km.) Nu vreau să lungesc lucrurile: în 1996 a fost găsit vinovat de ”fraudă flagrantă” de către un tribunal din Ohio, pentru că a indus în eroare doi investitori care au avut încredere în motorul cu apă promovat de el. Moare în 1998, după ce a luat cina la un restaurant. Medicul legist a stabilit că moartea sa produs în urma unui anevrism, dar, așa cum se obișnuiește, susținătorii lui acuză o conspirație criminală. (De altfel, se spune că și băcăuanul nostru abia a supraviețuit în urma unei otrăviri… nimic nou sub Soare)
Lasând anecdotica la o parte, este posibil un asemenea motor cu apă? Foarte simplu spus, principiul ar fi următorul: avem un dispozitiv care disociază apa în hidrogen și oxigen. Amestecul obținut este introdus în cilindrii unui motor termic cu ardere internă și, după comprimare, este aprins. În urma acestui proces rezultă energie. O parte din ea este folosită pentru deplasarea vehiculului, iar altă parte este folosită pentru disocierea apei. Este posibil așa ceva? Răspunsul este parțial afirmativ. Da, putem disocia apa în hidrogen și oxigen. Da, putem folosi hidrogenul drept combustibil pentru un motor cu ardere internă. Dar energia obținută este mult mai mică decât cea necesară pentru disocierea apei. Vă reamintesc că randamentul mediu al motoarelor cu ardere internă se situează undeva în jurul a 25%. Asta înseamnă cu numai circa un sfert din energia consumată pentru funcționarea lor se transformă în energie utilă. Chiar dacă am prelua în întregime această energie pentru a disocia apa în hidrogen și oxigen, tot ar fi prea puțină pentru a declanșa procesul. Nu uitați, apa este un compus chimic foarte stabil, și este nevoie de mai multă energie pentru a rupe legăturile chimice din molecula de H2O, decât ce obținută în urma arderii hidrogenului. În concluzie, extragerea de energie mecanică utilă din ciclul descris mai sus este imposibilă. Dacă îl analizăm cu puțină atenție, constatăm că avem de-a face cu un perpetuum mobile. Imaginați-vă doar că am colecta apa rezultată în urma arderii hidrogenului în cilindrii motorului și apoi o vom reintroduce în circuit. Motorul nostru cu apă ar trebui să funcționeze la nesfârșit, fără nici un aport de ”combustibil” din exterior.
Inginerul din Bacău susține că mașina sa, ”un Cielo cumpărat la mâna a doua din Spania” parcurge 5.000 de kilometri cu numai trei litri de lichid. Haideți să vedem împreună cât de credibilă poate fi această susținere. Vom anula o bună parte din legile fizicii și vom accepta că motorul cu apă realizat de dânsul funcționează.
Într-un litru de apă avem circa 111 g de hidrogen. În urma arderii unui kilogram de hidrogen obținem o energie de circa 142 MJ (en.wikipedia.org/wiki/Heat_of_combustion). Un calcul simplu ne arată că fiecare litru de apă ”conține” o energie de circa 15 MJ. Cam câtă energie trebuie consumăm pentru a deplasa un vehicul pe o distanță de o sută de kilometri? Aici valorile diferă, în funcție de tipul de vehicul. Pe Wikipedia, la en.wikipedia.org/wiki/Energy_efficiency_in_transport puteți găsi, de exemplu, că Volkswagen Polo consumă 130 MJ/100 km. Calculele sunt simple: cu hidrogenul conținut într-un litru de apă poți parcurge circa 11,5 km. Cu trei litri de apă nu poți parcurge decât 34,5 km. Oricum am lua-o este o valoare mult mai mică decât cea susținută de către inginerul băcăuan.
În ciuda acestor calcule elementare, performanțele aiuritoare susținute de către inginerul băcăuan pentru creația sa sunt obsedant de des vehiculate pe Internet și în emisiuni tv. Există foarte mulți susținători înfocați, care depășesc limitele raționalului pentru a le promova agresiv. Un cunoscut realizator de emisiuni de televiziune nota vehement pe blogul său: ”Ne întrebăm, cu siguranță, cum e posibil ca o astfel de invenție să zacă neexploatată de statul român? Ar fi mai multe explicații:
1. Mulți reprezentanți ai statului român sunt imbecili lipsiți de orice viziune.
2. Alții sunt puși doar pe propria căpătuială și sunt interesați doar de proiecte din care își pot lua rapid comisionul.
3. O a treia categorie o reprezintă trădătorii și agenții marilor corporații, care nu au niciun interes să susțină așa ceva. Gândiți-vă că o astfel de invenție pune pe butuci toată industria petrolieră și nu numai… Interesele sunt uriașe, iar apa ca și combustibil ne-ar da nouă, oamenilor de rând, independență energetică. Cu alte cuvinte, am scăpa de sub controlul lor!!!
4. Cei care ar vrea să facă ceva sunt puțini și nu sunt lăsați de indivizii din primele trei categorii…”
Argumentele de acest tip le întâlnesc la tot pasul. Cutare sau cutare invenție este blocată de către oculta internațională, pentru că le afectează grav interesele. Nu zic că nu o fi așa. Dar, îndrăznesc să susțin, În cazul motorului cu apă oculta internațională nu are nici un amestec. Vinovate sunt legile fizicii.
La unul dintre comentariile negative la postarea sa, cunoscutul realizator de emisiuni tv răspundea așa: ”Pentru toți DESTEPȚII care au impresia că nimeni nu știe mai bine decât ei ce e adevărat și ce nu: Există un brevet de invenție iar dispozitivul a fost testat pe mașină cu succes!” Trebuie să o spun din nou: un brevet de invenție nu certifică valabilitatea unei anumite idei, ci doar noutatea ei, același lucru este valabil și pentru motorul cu apă. Cât despre teste… Am văzut reportaje tv care veneau să confirme realizarea inginerului din Bacău. Dar, din păcate, reporterii pot fi neobișnuit de creduli. (Eu aș fi mers cu domnul inginer cei 5.000 de km.)
Chiar așa, de ce nu s-ar organiza un test oficial, puternic mediatizat, la care să participe și ingineri specialiști în motoare? Nu ar nevoie de nimic mai mult, nici măcar de calculele mele, care ar putea să fie greșite, pentru a închide gura ocultei mondiale.
