Pentru început vom cita din Wikipedia: ”Animalele (numite și Metazoa) sunt organisme eucariote multicelulare care formează regnul biologic Animalia. Cu puține excepții, animalele consumă material organic, respiră oxigen, se pot mișca, se pot reproduce sexual și se dezvoltă pornind de la o blastulă (stadiu embrionar de formă globulară, cu celulele dispuse într-un singur strat)”. Există aproximativ 8,7 milioane de specii de animale în lume. Oamenii de știință estimează că unele dintre ele vor dispărea înainte de a putea fi chiar studiate. Mamifere marine sau terestre, amfibieni, păsări, reptile sau insecte, experții sugerează că clasificarea întregii faune a lumii ar putea dura mai mult de 1000 de ani. Cu atâta diversitate, anumite specii de animale pot trece neobservate: acesta este în special cazul celui mai mic animal din lume.
Cel mai mic animal din lume se spune că este tardigradul, numit uneori și „ursulețul de apă”. Acest animal microscopic măsoară în medie între 0,1 și 1,5 milimetri lungime. Unele tardigrade pot ajunge chiar și la 0,05 milimetri. În ciuda dimensiunilor reduse, puii de urs de apă sunt animale complexe și rezistente, întâlnite în multe medii naturale, atât acvatice, cât și terestre (sol, mușchi, lacuri și oceane).
Ca o paranteză, cel mai mic mamifer din lume ar fi batodonoides, această fosilă a unui animal insectivor din America de Nord.
Tardigradul nu are complexul de inferioritate. Această creatură minusculă este într-adevăr renumită pentru rezistența și capacitatea sa de a supraviețui în medii și temperaturi extreme (presiune ridicată, radiații, spațiu: descoperă cum tardigradele ar putea deveni primii astronauți interstelari!). Tardigradul ar putea intra astfel în criptobioză, stare în care își reduce metabolismul la un nivel minim timp de mai bine de 20 de ani, înainte de a se rehidrata și a-și relua activitatea. Ursulețul de apă are un corp format din patru segmente și protejat de o cuticulă. Fiecare dintre aceste segmente are două picioare scurte care se termină în gheare. Anumite specii de tardigrade pot avea, la adulți, aproape 40.000 de celule.
Tardigradele aparțin familiei panartropodelor, aceste animale ecdisozoare segmentate, cu un schelet mai mult sau mai puțin rigid. Descoperirea lor îi datorăm zoologului german Johann August Ephraim Goeze care a descris animalele pentru prima dată în 1773. Termenul tardigrad provine din latinescul tardus gradus pentru „mergător lent”. În prezent, există peste 1.200 de specii de tardigrade. Tardigradele sunt animale extremofile: pot supraviețui în medii extrem de ostile, cu temperaturi cuprinse între -272 și +150°C și presiuni de până la 6.000 bar.
Adaptările biologice unice ale tardigradului îi conferă abilități remarcabile care ar putea echivala cu adevărate superputeri. Printre ele se pot enumera :
Criptobioza (încetinirea metabolismului prin deshidratare pentru supraviețuire în condiții extreme)
Chemobioza (rezistență excepțională la multe produse toxice)
Repararea ADN-ului (utilizarea proteinelor speciale pentru a repara rupturile ADN-ului și a anticipa mutațiile genetice)
Supraviețuire în medii extraterestre (nu s-au observat daune ireversibile la expunerea la vid din spațiu și radiații)
Rezistență la deshidratare (capabil să-și piardă până la 99% din lichidul corporal fără deteriorare).
Biodiversitatea planetei noastre este imensă și uneori surprinzătoare, dovadă fiind tardigradul, cel mai mic animal din lume. Deși mic, măsurând între 0,1 și 1,5 milimetri, acest „urs de apă” are abilități de supraviețuire excepționale. Capabil să reziste la temperaturi extreme, la presiuni incredibile și chiar la vidul spațiului, tardigradul sfidează limitele biologiei cu superputeri. Aceste abilități incredibile, cum ar fi criptobioza și repararea ADN-ului, le fac un subiect fascinant pentru oamenii de știință și un simbol al rezistenței vieții.
